O singură vertebră a fost suficientă pentru a rescrie istoria paleontologică a Asiei de Sud-Est. Descoperită în Formațiunea Phu Kradung, în provincia Kalasin, aceasta aparține unui animal cu gâtul atât de lung încât a fost botezat „șarpele” din Kalasin – Uragasaurus kalasinensis.
Este a 15-a specie de dinozaur identificată vreodată în Thailanda, dar prima dintr-un grup renumit pentru recordurile de alungire a gâtului: mamenchisauridele. Până acum, prezența lor în această parte a lumii era doar o presupunere.
Osul – o vertebră dorsală anterioară – este atât de bine conservat încât cercetătorii conduși de Apirut Nilpanapan, de la Universitatea Mahasarakham, au putut observa o combinație unică de trăsături. Printre ele, o structură în formă de Y care nu mai fusese întâlnită la niciun alt sauropod cunoscut.
De ce aveau gâturi atât de lungi?
Când a trăit acest gigant, acum aproximativ 143 de milioane de ani, zona nu semăna deloc cu Thailanda de azi. Era o câmpie inundabilă, străbătută de râuri și presărată cu lacuri – un habitat perfect pentru animale uriașe care se hrăneau cu vegetația abundentă.
Sauropodele erau deja impresionante prin dimensiuni, dar mamenchisauridele au dus lucrurile la extrem. Mamenchisaurus sinocanadorum, de exemplu, avea un gât care putea ajunge la 15 metri – aproape jumătate din lungimea totală a corpului. De ce au evoluat astfel de proporții rămâne un mister.
Profesorul Paul Barrett, specialist în evoluția sauropodelor la Muzeul de Istorie Naturală din Londra, sugera în 2023 că gâturile extrem de lungi le-ar fi oferit un avantaj în hrănire, permițându-le să ajungă la frunze pe care alte animale nu le putea atinge.
Dar ar fi putut servi și altor scopuri: demonstrații în fața femelelor sau lupte între masculi, exact cum fac girafele astăzi. Toate acestea sunt, deocamdată, doar ipoteze.
O migrație neștiută până acum
Multă vreme, specialiștii au crezut că mamenchisauridele trăiau exclusiv în estul Asiei, majoritatea fosilelor fiind descoperite în China. Apoi, specia Wamweracaudia a fost găsită în Tanzania, dovedind că grupul ajunsese și în estul Africii.
Alte fosile, găsite în Rusia, au arătat că se răspândiseră până în Siberia. Acum, Uragasaurus kalasinensis mută granița cunoscută și mai la sud, în inima Asiei de Sud-Est.
Cercetătorii au publicat rezultatele în revista Scientific Reports, iar descoperirea este considerată o piesă esențială în puzzle-ul migrațiilor și evoluției acestor giganți. Numele său spune totul: „uraga” înseamnă „șarpe” în sanscrită – o trimitere directă la gâtul care îl definea.
Iar „kalasinensis” este omagiul adus provinciei unde, dintr-un singur os, a ieșit la lumină o lume întreagă.
