Creierul uman nu are nicio fabrică proprie pentru vitamina C. Tot ce primește vine din farfurie. Iar noua cercetare, realizată pe un eșantion consistent de vârstnici, arată că această substanță simplă ar putea face diferența între un creier care se degradează și unul care rezistă.
Cercetarea pe 2.044 de vârstnici aduce dovezi
Cercetătorii japonezi de la Universitatea Hirosaki au spart tiparele. Au luat sângele a 2.044 de voluntari, cu o vârstă mediană de 69 de ani, și au suprapus datele cu imagistica cerebrală.
Rezultatul? Aceia care aveau mai multă vitamină C în sânge prezentau un volum mai generos de substanță cenușie – adică exact acel țesut care ne guvernează memoria, emoțiile și mișcările. Nu s-au oprit însă aici. Analiza a vizat o zonă specială, aproape misterioasă a creierului:
rețeaua modului implicit, cunoscută specialiștilor ca Default Mode Network. Este acel circuit care rămâne activ chiar și atunci când nu facem nimic aparent, atunci când visăm cu ochii deschiși sau ne gândim la trecut.
Aceasta leagă regiuni critice – de la cortexul care procesează frica și riscul până la cel care controlează mișcările și stochează amintirile. Participanții cu niveluri mai ridicate de vitamina C nu aveau doar mai multă substanță cenușie, ci și conexiuni mai robuste în această rețea neuronală.
Ce rămâne de demonstrat în viitor?
Este o descoperire care schimbă perspectiva. Până acum, știam că vitamina C este un antioxidant puternic și că se acumulează în țesutul cerebral – lichidul cefalorahidian conține de aproximativ două ori mai mult din această vitamină decât sângele.
Știam și că un aport adecvat a fost asociat cu un risc mai mic de Alzheimer. Dar legătura directă dintre cantitatea din sânge și arhitectura fină a creierului rămânea neclară.
Radiologul Tomohiro Shintaku, autorul principal al studiului publicat în PLOS One, a fost direct: ceea ce l-a fascinat cel mai mult a fost că un singur factor nutrițional poate avea urme atât de vizibile pe structura cerebrală a peste două mii de oameni.
Alimentația de zi cu zi, spune el, modelează creierul la bătrânețe. În mod concret, conexiunile mai slabe în Default Mode Network au fost deja semnalate la persoanele cu Alzheimer, Parkinson sau depresie.
Specialiștii au ajustat datele pentru variabilele clasice – vârstă, sex, hipertensiune – dar nu se grăbesc să tragă concluzii definitive. Studiul nu demonstrează încă o relație directă de cauză-efect și recunosc că sunt necesare cercetări pe termen lung și pe populații mai diverse.
Vitamina C nu se ascunde doar în portocale. O găsim într-o gamă largă de fructe și legume, iar efectele ei asupra sistemului imunitar sunt binecunoscute. Pentru creier, însă, povestea abia începe.
Rămâne de văzut dacă un obicei alimentar aparent banal poate încetini, cu adevărat, declinul cognitiv al îmbătrânirii.
