Se aud de zeci de ani, dar nu au o sursă clară. Un sunet grav, persistent, pe care doar o parte dintre oameni îl percep – iar cei din jur nu îl confirmă. Fenomenul e cunoscut ca Zumzetul și a generat teorii bizare, de la rețele industriale subterane la o sensibilitate auditivă ieșită din comun.
Acum, un studiu recent sugerează că răspunsul s-ar putea afla chiar în interiorul urechii. Cercetătorii de la Centrul German pentru Amețeli și Tulburări de Echilibru au luat în serios relatările.
Echipa coordonată de Bonifaz Baumann a vrut să verifice dacă persoanele care aud Zumzetul au, de fapt, un auz excepțional la frecvențe joase. Au recrutat 28 de voluntari care spuneau că aud bâzâitul acela misterios.
Primul set de teste a arătat însă ceva neașteptat: majoritatea aveau un auz perfect normal. Doar doi dintre participanți prezentau o sensibilitate peste medie. „Ipoteza unui auz excepțional nu se aplică în majoritatea cazurilor”, a explicat neurocercetătorul Markus Drexl.
O formă rară de tinitus?
Următorul pas a fost analiza emisiilor otoacustice – acele sunete extrem de slabe pe care urechea internă le produce în mod natural. Nici aici nu s-au găsit anomalii. Atunci, de ce aud oamenii Zumzetul? Răspunsul, propus de echipa germană, e o formă rară de tinitus: tinitus cu frecvență joasă.
De obicei, tinitusul e asociat cu un țiuit ascuțit, dar poate lua și forma unor sunete grave, continue. Cu alte cuvinte, senzația e reală – dar provine din interior, nu dintr-o sursă externă.
De la enigmă globală la biologia proprie
Fenomenul a intrat în atenția publicului în anii 1970, când locuitori din Bristol, Marea Britanie, au semnalat un zgomot constant de aproximativ 50 de hertzi. De atunci, relatări similare au venit din Australia, Noua Zeelandă și America de Nord.
Oamenii descriu sunetul ca pe un bâzâit, un huruit sau o vibrație joasă, care uneori apare și dispare fără un motiv aparent. Pentru cei afectați, experiența e tulburătoare, iar lipsa unei explicații a alimentat și mai mult misterul.
Dacă ipoteza cercetătorilor se confirmă, consecințele sunt concrete: cei care aud Zumzetul ar putea beneficia de tratamente și metode de gestionare deja folosite pentru tinitus. Studiul a fost publicat în revista PLOS One, iar autorii nu exclud complet existența unor surse sonore reale.
Dar, pe baza datelor, consideră că tinitusul subiectiv din gama frecvențelor joase este, de cele mai multe ori, vinovatul. Zumzetul global ar putea fi, astfel, o enigmă care se dizolvă în biologia proprie a fiecărui ascultător.


