Un studiu recent sugerează că vaccinul împotriva zonei zoster ar putea diminua riscul de demență.
Această constatare, publicată în revista Nature în aprilie 2025, indică o direcție de cercetare distinctă pentru utilizarea vaccinurilor ca instrumente în prevenția și tratamentul tulburărilor neurodegenerative.
Legătura dintre vaccinuri și reducerea riscului de demență a fost explorată printr-un studiu care a valorificat o modificare a politicii medicale din Țara Galilor, introdusă în anul 2013.
Persoanele născute după 2 septembrie 1933 au devenit eligibile pentru vaccinarea împotriva zonei zoster, în timp ce cele născute anterior acestei date nu au avut acces imediat la vaccin.
Această diferențiere a permis cercetătorilor să compare două grupuri de pacienți de vârste și cu comorbidități similare.
Pe parcursul unei perioade de monitorizare de șapte ani, persoanele vaccinate au prezentat un risc mai scăzut de a dezvolta demență, cu un beneficiu mai pronunțat observat la femei.
Această analiză sugerează că vaccinurile ar putea avea un rol mai complex, oferind nu doar protecție directă împotriva virusurilor, ci și efecte benefice indirecte asupra sănătății cerebrale. O explicație posibilă se referă la protecția directă împotriva virusului care cauzează zona zoster.
Totodată, cercetătorii iau în considerare și ipoteza unei „imunități antrenate”. Acest concept postulează că sistemul imunitar, stimulat repetat prin vaccinare, își poate îmbunătăți capacitatea de a reacționa și la alte agresiuni biologice, inclusiv la factorii implicați în apariția demenței.
Deși rezultatele acestui studiu sunt semnificative, ele nu constituie o dovadă definitivă. Cercetarea s-a bazat pe analiza dosarelor medicale și nu a diferențiat tipurile specifice de demență, cum ar fi boala Alzheimer sau demența vasculară.
Pentru o înțelegere completă a mecanismelor de protecție, sunt necesare studii clinice riguroase, randomizate și controlate cu placebo, considerate standardul de aur în cercetarea medicală.
Demența reprezintă o provocare majoră de sănătate publică la nivel global, afectând milioane de persoane și fiind a treia cauză principală de deces în numeroase țări.
Un studiu realizat în SUA în ianuarie 2025 a indicat un risc pe viață de 42% de a dezvolta demență după vârsta de 55 de ani, cu proiecții de creștere a numărului de cazuri la 1 milion pe an până în 2060.
Decenii de cercetare în domeniul bolii Alzheimer s-au concentrat predominant pe ipoteza acumulării proteinei amiloid în creier. Medicamentele dezvoltate pe această direcție s-au dovedit a fi costisitoare și cu rezultate modeste, fără a reuși să inverseze declinul cognitiv.
În acest context, ipoteza privind rolul vaccinurilor oferă o abordare alternativă, care necesită însă dovezi solide pentru a fi adoptată în practica clinică standard.
În eventualitatea în care vaccinurile se vor dovedi eficiente în reducerea riscului de demență, impactul potențial ar fi considerabil.
Ar fi vorba despre o intervenție relativ simplă, accesibilă și deja integrată în sistemele de sănătate, capabilă să protejeze numeroase persoane de o boală degenerativă.
Aceste cercetări ridică, de asemenea, întrebări fundamentale despre modul în care sistemul imunitar interacționează cu creierul și cum poate fi modulat pentru a proteja neuronii de degenerare.
Experții subliniază necesitatea prudenței, iar descoperirile actuale trebuie validate prin studii mai ample și mai precise, care să clarifice atât eficiența, cât și mecanismele biologice subiacente.
Este esențial ca știința să rămână deschisă la noi modele și ipoteze, chiar și atunci când acestea contravin teoriilor dominante. Într
-un domeniu în care terapiile existente sunt limitate, perspectiva ca vaccinurile, instrumente medicale cu o istorie de succes, să ofere protecție împotriva demenței reprezintă o direcție de cercetare cu potențial.
Aceste descoperiri pot contribui la dezvoltarea unor tratamente mai eficiente și la o înțelegere mai profundă a creierului uman.
