Aceeași substanță necunoscută, detectată în două colțuri opuse ale Sistemului Solar, le dă bătăi de cap astronomilor. Pe Titan, cea mai mare lună a lui Saturn, și pe planeta pitică Pluto, semnalul spectral este identic – și complet străin.
Telescopul Spațial James Webb (JWST) a surprins această amprentă chimică misterioasă pe ambele lumi. Pe Titan, unde gheața acoperă solul, iar lacurile sunt umplute cu metan și etan lichid, atmosfera densă, bogată în azot și hidrocarburi, este un adevărat laborator natural.
Aici, lumina solară declanșează reacții complexe, despre care oamenii de știință speră să afle cum pot precede apariția vieții. Pe Pluto, situat la o distanță medie de patru ori mai mare față de Soare decât Saturn, peisajul este dominat de gheață și criovulcani.
Deși temperaturile, presiunile și geologia diferă radical, ambele lumi au atmosfere în care Soarele produce o chimie aparte.
Linia spectrală care sfidează bazele de date
Cercetătorii conduși de Bruno Bézard, de la Centrul Național Francez pentru Cercetare Științifică, au analizat datele JWST. Au găsit o linie de absorbție în spectrul infraroșu care nu se potrivește cu niciun compus cunoscut.
În spectroscopie, fiecare moleculă lasă o amprentă unică prin modul în care absoarbe lumina. Aceasta nu semăna cu nimic din bazele de date. Două instrumente diferite ale telescopului au detectat independent același semnal, eliminând practic orice șansă de eroare tehnică.
Surpriza a fost și mai mare când aceeași caracteristică spectrală a apărut pe Pluto – și acolo, semnalul era chiar mai puternic decât pe Titan. Analizele au arătat că semnătura provine de la suprafață, nu din atmosferă, ceea ce înseamnă că substanța respectivă este probabil solidă sau lichidă.
Echipa a comparat datele cu zeci de compuși, inclusiv benzen, propadienă, cetenă și acetilenă, dar niciunul nu s-a potrivit suficient de bine pentru a confirma identitatea.
Misiunea Dragonfly poate dezlega misterul
Există posibilitatea ca molecula să fie una deja cunoscută, dar care, într-o altă formă fizică sau combinată cu alte substanțe, să absoarbă lumina diferit față de experimentele de laborator. Până când nu se reușește replicarea semnalului în condiții controlate, misterul rămâne deschis.
Viitoarele observații ale telescopului JWST ar putea arăta cum este distribuit acest semnal pe suprafața lui Titan.
De asemenea, misiunea Dragonfly a NASA, care este programată să ajungă pe satelit la mijlocul anilor 2030, ar putea identifica direct compusul cu ajutorul spectrometrului de masă de la bord. Până atunci, Sistemul Solar păstrează un secret chimic pe care nimeni nu știe încă să-l numească.
