Discuțiile despre înlocuirea programatorilor cu agenți AI au devenit loc comun. Însă soarta celor care încă mai au un loc de muncă e poate și mai tulburătoare.

În spatele ecranelor, departe de ochii opiniei publice, se naște o falie adâncă între două caste de ingineri, iar una dintre ele se îndreaptă vertiginos spre epuizare și dezamăgire totală.

Deedy Das, partener la Menlo Ventures, a tras un semnal de alarmă într-o postare extinsă pe X, preluată de Business Insider. El vorbește despre o adevărată „criză de identitate” care macină majoritatea inginerilor software. Nu e vorba doar de presiune.

E vorba de resemnare și de un sentiment de inutilitate care, spune el, atinge pragul depresiei.

Ierarhia toxică născută din goana după productivitate

Fenomenul are un mecanism pervers. În goana companiilor după productivitate prin inteligență artificială, se creează o ierarhie nevăzută. La un capăt stau inginerii care abuzează de agenți AI și produc cantități enorme de cod de calitate slabă.

La celălalt, veteranii – „meșterii” care încă își mai iubesc meseria și care sunt obligați să repare, zi de zi, marea de fișiere defectuoase generate de colegii lor și de algoritmi.

Volumul de muncă explodează, bug-urile ajung în producție fără ca nimeni să își asume responsabilitatea, iar nemulțumirea crește în tăcere. „Animozitatea lor față de colegi crește. În cele din urmă, renunță.

Meseria pe care o iubeau este moartă,” a scris Das, descriind o spirală a demoralizării care pare imposibil de oprit. Presiunea nu vine doar de la manageri. Deși șefii cer folosirea intensivă a IA

– Meta include chiar acest criteriu în evaluările de performanță –, cultura „tokenmaxxing-ului” s-a răspândit și la bază. A devenit o virtute să folosești AI cât mai mult, un etos adoptat cu entuziasm de inginerii tineri care petrec mult timp online.

Costurile ascunse ale unei birocrații digitale ineficiente

Studiile încep să documenteze această realitate. Unul dintre ele anticipează apariția unei „birocrații digitale” – valuri de cod și documentație de slabă calitate, produse automat, pe care angajații mai puțin implicați le trimit mai departe.

Iluzia unei productivități crescute se sparge însă în momentul în care un coleg experimentat trebuie să corecteze fiecare eroare. Companiile plătesc deja prețul acestei expansiuni necontrolate.

Firmele de consultanță avertizează asupra „exploziei agenților de IA”, iar costurile ascunse devin absurde. O companie, a cărei identitate nu a fost dezvăluită, a acumulat într-o singură lună o factură uriașă pe Claude, unul dintre modelele AI.

Meta, la rândul ei, a redus mii de posturi, iar pe angajații păstrați îi mută forțat în proiecte de inteligență artificială care nu îi atrag, obligându-i să folosească instrumentele pe care le detestă.

Moralul e în cădere liberă, iar criza de identitate despre care vorbește Das nu mai e o simplă observație – e o realitate care se adâncește cu fiecare zi.