Istorie

Theresienstadt, lagărul în care naziștii au păcălit Crucea Roșie

În 1944, presiunea asupra Germaniei în legătură cu situația evreilor creștea de la o zi la alta. Crucea Roșie, la solicitarea regelui Christian al Danemarcei, cerea explicații cu privire la această situație.

În cele din urmă, după luni de tărăgănări, naziștii au decis să permită unei delegații a Crucii Roșii să viziteze unul dintre lagărele în care erau deportați evreii. Biroul Principal de Securitate al Reichului (RSHA) a fost de acord cu această vizită pentru a proteja relațiile Germaniei cu Danemarca și Suedia.

Moment pus în scenă de naziști pentru inspecția Crucii Roșii Internaționale în ghetoul Theresienstadt. Oamenii urmăresc un meci de fotbal. Cehoslovacia, 23 iunie 1944. Foto: Enciclopedia Holocaustului

Deși cererea a venit la sfârșitul anului 1943, abia în iunie 1944 a avut loc o astfel de vizită în lagărul din Cehoslovacia, când delegații Crucii Roșii au „căzut în plasă”, fiind convinși de mascarada pregătită de naziști.

Primii evrei sosiseră la Theresienstadt în noiembrie 1941, iar în timpul existenței lagărului aproximativ 155.000 de persoane au trecut pe acolo. Timpul petrecut în așteptarea transferului la un lagăr final varia foarte mult și, deși Theresienstadt nu a fost cel mai rău loc pentru evrei în timpul nazismului, condițiile de acolo erau departe de a fi blânde.

Theresienstadt era locul perfect pentru o astfel de simulare a normalității, iar înainte de sosirea Crucii Roșii mulți prizonieri au fost transferați, reducând astfel povara lagărului.

Autoritățile SS au intensificat deportările pentru a atenua supraaglomerarea, iar ca parte a pregătirilor din lagărul-ghetou, circa 7.500 de persoane au fost deportate la Auschwitz între 16 și 18 mai 1944, conform Enciclopediei Holocaustului.

La 23 iunie 1944, așa cum era prevăzut, doi delegați ai Crucii Roșii Internaționale și unul al Crucii Roșii daneze au vizitat ghetoul, însoțiți de comandantul de la Theresienstadt, Karl Rahm, și de unul dintre adjuncții acestuia.

Unitatea fusese „curățată” și reamenajată ca un sat model. Printre indiciile că ceva era în neregulă se numărau vânătăile de sub ochii „primarului”, rol jucat de Paul Eppstein, membru al Consiliului Bătrânilor, organizație care îi reprezenta pe evreii germani.

În pofida acestor indicii, inspectorii Crucii Roșii Internaționale au crezut varianta pregătită de naziști. Acest lucru s-a datorat, în parte, faptului că se așteptau să vadă condiții de ghetou precum cele din Polonia ocupată, cu oameni care mureau de foame pe străzi și polițiști înarmați în perimetru.

Fotografie a unui polițist evreu realizată în timpul vizitei Crucii Roșii Internaționale în ghetoul Theresienstadt. SS a înșelat delegația, făcându-i pe inspectori să creadă că ghetoul era o așezare evreiască autoadministrată. Cehoslovacia, 23 iunie 1944. Foto: Enciclopedia Holocaustului

În plus, lagărul a fost decorat, clădirile au fost renovate și au fost amenajate grădini. Mai mult, au fost pregătite și unele atracții și evenimente pentru a induce impresia de „pace și armonie”.

Naziștii susțineau că Theresienstadt era, printre altele, o stațiune pentru bătrâni. Deși nu era un loc tocmai idilic, trimișii Crucii Roșii au consemnat că au văzut un loc curat, fără soldați înarmați la fiecare colț și cu o viață liniștită și pașnică.

Administrația evreiască, constrânsă de germani, a invitat delegația să asiste la procesul unei persoane „acuzate” de furt, care – „întâmplător” – avea loc chiar în acel moment, pentru a imprima ideea că justiția funcționa.

Copii participanți la spectacolul de operă de la Theresienstadt. Foto: Pinterest

A fost organizat un meci de fotbal în piața lagărului, în aplauzele mulțimii, și a avut loc și o reprezentație a operei pentru copii Brundibar, jucată într-o sală construită special pentru această ocazie.

În zilele premergătoare inspecției, oficialii SS au produs un film în care au folosit locuitorii ghetoului pentru a demonstra tratamentul binevoitor de care se presupune că se bucurau „locuitorii” din Theresienstadt.

În propaganda nazistă, Theresienstadt a fost descris cu cinism drept un „oraș balnear” în care evreii germani în vârstă se puteau „retrage” în siguranță. După realizarea filmului, însă, majoritatea „actorilor” au fost deportați la centrul de exterminare de la Auschwitz-Birkenau.

În ciuda efortului implicat în realizarea filmului de propagandă, autoritățile germane au decis în cele din urmă să nu îl difuzeze.

La Theresienstadt, Crucea Roșie a avut parte doar de minciuni. Chiar dacă nu era cel mai ostil loc imaginabil, Theresienstadt reprezenta doar un alt punct în rețeaua de exterminare nazistă.

Realitatea tristă este că a fost doar un „popas” în drumul spre adevăratele lagăre de exterminare, unde a fost uciși marea majoritate a celor care au trecut prin Theresienstadt.

Ca să știi mai mult, citește „Pecetluite în istorie. Scrisori care au schimbat lumea”

O remarcabilă antologie ce reunește scrisori celebre într-un impresionant arc de timp care străbate vremurile, purtându-ne din Antichitate până în vremurile noastre și vorbindu-ne despre putere, iubire, creație, sex, credință și război, „Pecetluite în istorie” este un autentic omagiu adus genului epistolar, oferind cele mai faimoase scrisori care au marcat istoria lumii, cultura universală și viața intimă a unor personaje ilustre.

Reputatul istoric Simon Sebag Montefiore a realizat o selecție de peste o sută de epistole, din care unele sunt pline de noblețe și înălțătoare, altele detestabile și tulburătoare, unele se constituie în adevărate capodopere literare, altele sunt brutale, dure și șocante; multe sunt erotice, altele sfâșietoare.

În binecunoscutul său stil antrenant de talentat narator, Montefiore ne arată de ce aceste scrisori sunt o lectură indispensabilă: cum ele ne descifrează trecutul, ne îmbogățesc viața de azi și ne luminează ziua de mâine.

„Pecetluite în istorie. Scrisori care au schimbat lumea” se găsește cu reducere pe Cartepedia, Cărturești sau Libris.

Distribuie

Test de Cultură Generală #11 - Sex (20 de Întrebări)

Lasă un comentariu