O planetă de un roz straniu, invizibilă pentru cele mai puternice telescoape terestre, a fost descifrată în sfârșit de ochiul infraroșu al telescopului James Webb.
Descoperită în 2013, la mai puțin de 60 de ani-lumină de Pământ, această lume gigantică – denumită GJ504b – înconjoară o stea asemănătoare Soarelui nostru, dar la o distanță uluitoare: de peste 40 de ori mai mare decât cea dintre Pământ și Soare, depășind chiar orbita lui Pluto.
De ce plouă cu nori de sare pe GJ504b?
Cercetătorii nu știu încă dacă este o planetă masivă sau o pitică maro – adică o stea ratată, prea mică pentru a aprinde fuziunea nucleară. De aceea, o numesc „un companion de masă planetară”.
Cu un volum cu 10% mai mic decât cel al lui Jupiter, GJ504b este însă de 25 de ori mai masivă și mult mai bătrână decât estimările anterioare: între 2,5 și 4,5 miliarde de ani. Temperatura ei este surprinzător de scăzută pentru un gigant de acest fel – doar 290°C.
Când oamenii de știință au introdus datele colectate de James Webb în modelele astrofizice, au descoperit o anomalie ciudată. O „regiune izotermă” inexplicabilă apăruse în atmosferă, ca și cum ar fi lipsit o sursă naturală de opacitate.
Simulările au redevenit plauzibile doar atunci când au inclus o pătură de nori sărați. „Am testat trei tipuri diferite de nori, iar cei de sare s-au potrivit cel mai bine”, explică Aneesh Baburaj, cercetător postdoctoral la Northwestern University și autor principal al studiului.
„Aceștia au atenuat amprenta moleculelor ascunse mai adânc în atmosferă. ” Norii respectivi ar putea fi compuși din clorură de potasiu sau sulfură de zinc – substanțe cu totul exotice pentru o lume gazoasă.
Este GJ504b o planetă veritabilă sau o stea ratată?
Dincolo de sare, atmosfera roz a lui GJ504b conține un cocktail toxic: vapori de apă, monoxid de carbon, metan, amoniac și hidrogen sulfurat, potrivit ScienceAlert. Analiza spectrală realizată cu ajutorul telescopului Webb mai arată un detaliu esențial:
profilul elementelor grele – carbon, oxigen, sulf – este îmbogățit față de cel al stelei gazdă. Aceeași caracteristică o are și Jupiter în sistemul nostru solar.
Pentru cercetători, este un indiciu puternic că GJ504b s-a format dintr-un disc protoplanetar de resturi, asemenea unei planete adevărate, și nu ca o stea ratată.
Studiul marchează o premieră: pentru prima dată, telescopul James Webb a fost folosit pentru a pătrunde secretele unor lumi reci și cețoase, prea slabe pentru orice alt instrument.
