31 de specii necunoscute până acum au ieșit la lumină în doar două săptămâni, dintr-o zonă a oceanului atât de vastă și fragilă încât metodele clasice de cercetare o lăsau aproape invizibilă.
În largul coastei braziliene, lângă Fortaleza, o echipă de oameni de știință a pornit la bordul navei Falkor (too) între 15 și 30 aprilie, într-o misiune numită „Designing the Future 3”. Nu era vorba doar de o expediție obișnuită de colectare.
Scopul real: să demonstreze că poți documenta biodiversitatea oceanică fără să distrugi exact ceea încerci să studiezi. Zona vizată se numește „midwater” – cel mai mare habitat locuibil de pe planetă, prins între suprafața luminată de soare și abis.
Un ecosistem imens, dar aproape complet necunoscut, populat de animale atât de moi și gelatinoase încât, pescuite cu plase și puse în borcane, își pierd instantaneu forma. Până acum, multe dintre ele scăpau pur și simplu științei.
Laserele dezvăluie secretele adâncurilor oceanice
Soluția a venit din tehnologie. La bord, vehiculul subacvatic telecomandat SuBastian a fost echipat cu două sisteme revoluționare: DeepPIV și EyeRIS, dezvoltate de Bioinspiration Lab. În loc să prindă organismele, instrumentele le scanează cu lasere direct în mediul lor natural.
DeepPIV folosește o „foaie” subțire de lumină laser pentru a dezvălui structura internă a creaturilor translucide. EyeRIS, în același timp, construiește modele 3D ale suprafețelor – atât pentru organismele transparente, cât și pentru cele opace. Rezultatul a fost spectaculos.
În câteva zile, cercetătorii au identificat 31 de specii noi – un proces care, pe calea tradițională, ar fi durat ani de zile. Printre descoperiri: 9 specii de meduze, 7 sifonofore, 7 ctenofore, 4 larvacei, 2 organisme din grupul rhizaria, un amfipod și un vierme gossamer (Tomopteris).
Pe lângă lasere, echipa a folosit și un microscop open-source numit Squid, dezvoltat la Stanford, care a permis prima imagistică 3D la bord a structurilor celulare interne.
Cercetătorii au reușit să observe, de exemplu, un protist uriaș – un microorganism unicelular – și să vadă cum interacționează structura sa celulară cu scheletul de sticlă.
Diversitatea biologică dincolo de imaginația umană
Ceea ce i-a uimit însă pe oamenii de știință a fost diversitatea neașteptată a acestei lumi intermediare. În centrul atenției au ajuns sifonoforele – organisme înrudite cu meduzele și coralii, dar construite cu totul altfel.
Fiecare individ este de fapt o colonie de unități specializate numite zooizi, toți proveniți dintr-un singur ou. Un zooid se hrănește, altul se reproduce, altul apără colonia. „Organele noastre sunt interne – la sifonofore, funcțiile sunt distribuite între unități separate.
E un mod complet diferit de a înțelege ce înseamnă să fii un organism”, a explicat cercetătoarea Kakani Katija, de la Monterey Bay Aquarium Research Institute.
Pentru dr. Karen Osborn, de la Smithsonian National Museum of Natural History, această expediție a confirmat ceva fundamental: „Cel mai mare habitat de pe Pământ, zona midwater, este plină de animale incredibile pe care abia începem să le înțelegem.
Varietatea soluțiilor de supraviețuire într-un mediu atât de dificil rămâne fascinantă. ” Toată activitatea s-a desfășurat într-un ritm imprevizibil, adaptându-se constant la condițiile din larg.
Datele colectate au intrat direct într-un proiect colaborativ numit FathomNet, care construiește o bază uriașă de imagini etichetate pentru antrenarea inteligenței artificiale.
Iar o parte din observații au fost transmise live publicului – o fereastră deschisă, pentru prima dată, spre una dintre cele mai ascunse lumi de pe Pământ.
