Pământul ar putea găzdui de peste două ori mai multe specii de insecte decât estimau specialiștii. Un studiu publicat în PNAS ridică intervalul acceptat până acum de la 6 milioane la 14 – 20 de milioane, ceea ce înseamnă că peste 18 milioane dintre ele ar putea fi complet necunoscute științei.
În spatele acestei cifre dramatice se află o muncă de teren care a durat mai bine de patru ani și jumătate.
Cercetătorii conduși de entomologul Laura Melissa Guzman de la Universitatea Cornell au instalat 15 capcane în Área de Conservación Guanacaste, o rezervație din Costa Rica inclusă în patrimoniul UNESCO.
Capcanele au acoperit păduri uscate, păduri tropicale și păduri de ceață și au colectat aproximativ 1,6 milioane de insecte, reprezentând aproape 54.000 de specii.
Viespile parazite, cheia subestimată a biodiversității
Dar oamenii de știință știau că nici măcar această bază de date impresionantă nu poate surprinde diversitatea reală. Așa că și-au îndreptat atenția către un grup de viespi parazite, extrem de divers și greu de cuantificat.
Au strâns aproape 1.500 de specii de omizi infectate, au crescut larvele până la maturitate și au identificat 1.414 specii de viespi ieșite din ele. Apoi au comparat aceste date cu cele obținute direct din capcane.
Rezultatul a fost uluitor: doar în această zonă protejată ar putea exista aproximativ 333.000 de specii de insecte. Folosind informații despre arbori și alte grupuri de animale, echipa a extrapolat datele la nivel planetar și a ajuns la estimarea globală de 14 – 20 de milioane.
Ce se întâmplă când milioane de specii rămân invizibile?
Practic, fiecare insectă pe care o vedem acum ar putea fi doar vârful unui aisberg imens. Cea mai mare parte a acestei biodiversități rămâne invizibilă, iar procesul de a o descrie oficial este lent și laborios.
Specimenele trebuie comparate cu cele din colecțiile muzeelor din întreaga lume, iar numărul specialiștilor calificați este cu mult sub ritmul descoperirilor. „Nu putem proteja speciile dacă nici măcar nu știm că există”, avertizează Guzman.
În acest context, tehnologia poate deveni aliatul principal. Studiul s-a bazat pe metoda „codului de bare ADN” – compararea unor fragmente scurte de ADN cu bazele de date ale speciilor deja cunoscute.
Deși singură nu confirmă o specie nouă, această tehnică identifică rapid exemplarele care merită investigate în profunzime. Cu populațiile de insecte în declin global, iar multe specii posibil pe cale de dispariție înainte de a fi numite, fereastra de oportunitate se închide vertiginos.
Întrebarea care rămâne este câte dintre aceste milioane de vieți nevăzute vor apuca să primească un nume înainte să dispară pentru totdeauna.
