Sub straturile de gheață care acoperă Antarctica de Est, o echipă de cercetători a dat peste ceva cu totul neașteptat. Nu o simplă vale subglaciară sau un lanț muntos îngropat, ci o rețea uriașă, în formă de evantai, formată din aproximativ 30 de bazine interconectate.

Descoperirea aparține unui grup condus de geofizicianul Egidio Armadillo, de la Universitatea din Genova, iar implicațiile ei merg mult dincolo de curiozitatea geologică. Gheața de aici atinge grosimi de mii de metri.

Sub ea, timp de milioane de ani, a rămas ascuns un peisaj antic – munți falnici și abisuri adânci, o lume pierdută sub un alb imaculat. Abia în ultimele decenii, studiile radar și observațiile geofizice au început să scoată la iveală această geografie secretă.

Ceea ce au găsit acum cercetătorii este o provincie gigantică, care se lărgește spre coastă, ca și cum un colț al Antarcticii ar fi fost tras în jurul unui punct de pivotare central. Structura radiază din apropierea Polului Sud.

Un evantai tectonic care a separat continente

Ipoteza e spectaculoasă: această formațiune s-ar fi născut înainte de ruperea supercontinentului Gondwana. Ar fi creat atunci o zonă de slăbiciune tectonică, care mai târziu ar fi ghidat separarea Antarcticii de Australia. Iar influența ei nu s-a oprit acolo.

„Bazinele se află sub aproximativ jumătate din calota glaciară a Antarcticii de Est”, explică echipa în lucrarea publicată. „Ele influențează puternic fluxul de gheață și evoluția peisajului, fiind esențiale pentru procesele glaciare și hidrologice.

” Aranjamentul radial se potrivește perfect cu un proces numit extensie rotațională. Scoarța s-a împrăștiat spre exterior dintr-un punct de pivot, aidoma unui evantai care se deschide pe o fâșie de coastă de 2.000 de kilometri.

Această mișcare ar putea explica și formarea altor structuri masive, precum Munții Gamburtsev și Munții Transantarctici, care astăzi sunt complet acoperiți de gheață.

Pe măsură ce evantaiul s-a deschis, mișcarea tectonică a amplificat ridicarea scoarței, înălțând lanțurile muntoase care acum zac ascunse.

Cum influențează relieful ascuns mișcarea gheții?

Adevărata miză nu e doar trecutul geologic. Gheața nu stă pe loc – se mișcă, iar mișcarea ei este ghidată de relieful de dedesubt. Cu cât înțelegem mai bine aceste forme ascunse, cu atât putem anticipa mai exact viteza și direcția curgerii ghețarilor.

E o diferență uriașă între a ști că gheața curge și a ști exact peste ce curge. În plus, Antarctica reprezintă 10% din masa terestră a planetei, iar istoria scoarței terestre avea un gol major din cauza acestui peisaj invizibil.

Interesant este că cercetătorii nu au pornit să caute un evantai tectonic. Scopul lor inițial era diferit: să reconstituie cum ar arăta Antarctica de Est dacă întreaga gheață ar fi îndepărtată. Cele 27 de milioane de kilometri cubi de gheață apasă scoarța în jos.

Dacă ar dispărea, pământul s-ar înălța cu până la un kilometru. Combinând topografia reconstruită cu date radar, gravitaționale, seismice și magnetice, au observat un tipar care nu putea fi întâmplător.

Bazinele subglaciare nu erau depresiuni oarecare – radiau toate dintr-un punct comun, în apropierea Polului Sud. Deslușirea acestui peisaj antic nu este doar o victorie a curiozității științifice.

E o fereastră unică spre trecutul geologic al planetei, dar și o cheie pentru a înțelege cum se va comporta cea mai mare masă de gheață de pe Pământ în fața schimbărilor climatice. Iar totul a început cu o întrebare aparent simplă: ce se ascunde sub gheață?