Sub vechiul oraș Buto, îngropat sub straturi groase de noroi și pământ, o structură masivă a rămas ascunsă aproape 2.600 de ani. Acum, o echipă de cercetători a reușit să o detecteze fără să sape întreaga suprafață – și ceea ce au găsit în primii metri le‑a schimbat complet planurile.
Totul a început cu imagini radar din satelit. Pe 5 mai 2018, satelitul Sentinel‑1 a capturat date în banda C, pe care specialiștii le‑au procesat cu software‑ul SNAP versiunea 9.0.0. Anomaliile la scară largă au indicat unde anume ar putea fi ascunse structuri.
În loc să sape la întâmplare, au aplicat o tehnică numită tomografie de rezistivitate electrică – curent electric trimis în sol pentru a măsura diferențele de conductivitate și rezistență. Rezultatul: reprezentări tridimensionale ale subsolului.
Primele trei metri de scanare au scos la iveală un strat care nu avea legătură cu epoca faraonilor. Ceramică spartă și resturi, probabil din perioada romană. Însă mai adânc, la aproximativ șase metri, detectoarele au întâlnit ceva mult mai consistent.
O structură cu dimensiuni care nu se potriveau cu nimic din straturile superioare. Vechimea – aproximativ 2.600 de ani – trimitea direct către dinastia a 26‑a, perioada saită.
Artefactele care confirmă un cult antic
Arheologii au săpat o zonă limitată de 10 pe 10 metri, exact acolo unde scanările indicau prezența zidurilor. Sub pământ au găsit cărămizi de lut, exact în locurile prezise. Și, alături, o colecție de artefacte care păreau să aparțină unui loc de cult.
Un mic bazin pentru ofrande, amulete cu zeițele Isis, Taweret, Wadjet și cu Horus – inclusiv un exemplar din bronz, prevăzut cu o gaură pentru suspendare. Un leu ghemuit și o statuetă a lui Anubis. Fragmente de statui din calcar, descrise de cercetători ca fiind „în poziții sexuale”.
O placă din faianță decorată cu reliefuri ale lui Hathor pe ambele părți. Dar un artefact a atras atenția în mod special: un scarabeu din steatit, purtând numele regelui Thutmose al III‑lea. Cercetătorii cred că ar fi putut fi purtat ca amuletă sau folosit ca sigiliu.
„În ansamblu, aceste artefacte indică prezența unui sit religios cu puternice asocieri cultice și ceremoniale”, au notat autorii studiului publicat în revista „Applied Geophysics”. Concluzia lor provizorie: structura ar fi un templu al dinastiei a 26‑a.
Ce mistere ascunde stratul de argilă?
Dincolo de valoarea arheologică, metoda în sine a fost un test reușit. Combinarea teledetecției prin satelit cu măsurătorile electrice a permis identificarea zidurilor de cărămizi de lut într‑un sit extrem de complex, cu multiple faze de ocupare.
Algoritmii de inversiune 3D s‑au dovedit surprinzător de eficienți. Autorii explică : „Rezultatele demonstrează eficacitatea combinării măsurătorilor geofizice cu datele de teledetecție”, oferind „o viziune foarte precisă în detectarea așezărilor îngropate într‑o regiune complexă”.
Și poate cea mai intrigantă concluzie a venit la final. Sub templul descoperit, cercetătorii întrevăd posibilitatea existenței unui alt lăcaș religios, și mai adânc îngropat sub un strat gros de argilă. Măsurători viitoare ar putea dezvălui întinderea totală a acestei structuri misterioase.
Până atunci, dovezile recuperate dintr‑o singură suprafață de 10 pe 10 metri sunt suficiente pentru a susține o ipoteză care se conturează pas cu pas: sub Buto, un templu antic așteaptă să fie readus la lumină.
