Pe fundul unui crater marțian, niște valuri întunecate par să sclipească asemenea unor oglinzi metalice. Sonda europeană Mars Express le-a fotografiat din orbită, iar privite de sus, formațiunile arată aproape ireal.

Nu sunt făcute din metal, însă iluzia optică este atât de puternică încât prima reacție este să te întrebi ce ascunde de fapt această imagine.

Strălucirea metalică a dunelor înghețate

Craterul Kaiser se află în zona muntoasă din sudul planetei, la peste 200 de kilometri diametru. Are exact 207 kilometri lățime, iar în partea sud-estică găzduiește un câmp vast de dune care, din spațiu, seamănă cu niște valuri negre.

În realitate, ele sunt construite din nisip adus și modelat de vânt. Atmosfera marțiană este extrem de subțire, dar chiar și așa, reușește să mute particulele și să sculpteze peisajul încet, de-a lungul a miliarde de ani.

Dunele din Kaiser sunt de tip barchan – adică au forma unei semilune, cu vârfurile curbate îndreptate în direcția în care bate vântul. Nisipul urcă pe panta domoală, apoi se prăbușește pe partea abruptă. Pe Marte, aceste formațiuni apar acolo unde nisipul este puțin și solul de dedesubt este dur.

Unele dune stau izolate, altele se unesc și formează un câmp care se întinde pe câțiva kilometri. Înălțimea lor este remarcabilă: ajung până la aproximativ 100 de metri, adică 328 de picioare deasupra fundului craterului. Dar ce le dă acea strălucire aproape metalică?

Răspunsul se află pe versanții orientați spre sud. Acolo, depozitele luminoase de gheață reflectă lumina soarelui diferit față de nisipul întunecat. Contrastul creează efectul vizual care, din orbită, face dunele să pară niște foi de metal netede, ondulate.

Agenția Spațială Europeană a explicat că materialul de bază rămâne nisip obișnuit, dar stratul subțire de gheață schimbă complet percepția.

Urmele unei epoci mai umede pe Marte

Craterul Kaiser nu este doar o colecție de dune spectaculoase. În jurul lor, oamenii de știință au găsit semne că, în trecut, apa a jucat un rol important.

Vânturile marțiene au îndepărtat straturile superficiale, lăsând la vedere rocă argiloasă de culoare deschisă – un material care, pe Pământ, se formează în prezența apei. De-a lungul pereților craterului, există ravene înguste și canale mici.

Unele dintre ele s-au născut din alunecări de teren uscate, dar altele sunt mai vechi și par să fi fost săpate de topirea gheții sau de ape subterane îngropate.

Astfel, același crater adăpostește trei povești diferite: impactul antic care l-a creat, dunele cioplite de vânt și posibilele urme ale unei epoci mai umede. Iar pe deasupra, efectul optic al gheții face ca peisajul să pară desprins dintr-un alt univers.

Marte nu este doar o lume a prafului și a golului – chiar acolo, la suprafață, se ascund forme și lumini care sfidează așteptările.