Câteva secunde înainte ca un pește zebră să se îndrepte spre un altul, creierul său declanșează deja un semnal neuronal specific. Nu este un gest spontan, ci o pregătire internă minutioasă, pe care cercetătorii au reușit să o surprindă în timp real.

La Universitatea Ebraică din Ierusalim, o echipă de neurocercetători a monitorizat activitatea cerebrală a acestor pești mici în timp ce observau alți indivizi înotând în apropiere.

Specii frecvente în laboratoare datorită asemănărilor biologice cu vertebratele mai evoluate, peștii zebră au un creier mult mai simplu decât al oamenilor, dar suficient de complex pentru a dezvălui un mecanism fundamental: cum anticipează creierul întâlnirile sociale.

O semnătură neuronală care prezice sociabilitatea

Înainte ca un pește să ia decizia de a se apropia, în pallium – regiune echivalentă funcțional cu amigdala și hipocampul la oameni – se instalează un model bine definit de activitate neuronală.

Neuronii din pallium devin brusc mai activi, în timp ce anumite zone ale creierului mijlociu și posterior își reduc ritmul. Această dinamică coordonată, spun autorii studiului publicat în Nature Communications, permite predicția cu acuratețe a viitoarelor mișcări de apropiere.

Mai mult, ea explică și diferențele individuale: unii pești sunt mai sociabili decât alții, iar semnalul neuronal reflectă exact această intensitate.

Ce relevă experimentele cu lasere și sincronizare

Descoperirea nu se limitează la simpla observație. Atunci când peștii urmăreau nu un alt pește, ci un punct oarecare în mișcare, tiparul neuronal dispărea. Semnalul apărea exclusiv în contexte sociale.

Iar la indivizii care manifestau un comportament social mai accentuat, activitatea era și mai puternică. Pentru a verifica rolul acestor celule, cercetătorii au folosit lasere pentru a distruge neuronii din pallium implicați în proces.

După intervenție, peștii nu mai manifestau tendința de a se apropia de semenii lor – dovadă că acele celule nervoase sunt esențiale. Un alt strat al poveștii ține de sincronizare. Interacțiunile sociale se produceau mai frecvent atunci când doi pești își coordonau mișcările.

Cu alte cuvinte, sociabilitatea părea strâns legată de o armonie comportamentală prealabilă.

„Această semnătură neuronală la nivelul întregului creier apare înainte de începerea mișcării și poate prezice nu doar dacă o acțiune va fi socială, ci și cât de puternic este impulsul social al individului”, explică neurocercetătoarea Lilach Avitan, citată de ScienceAlert.

Chiar dacă experimentele au fost făcute pe pești zebră, implicațiile sunt mult mai largi. Cercetătorii suspectează că mecanisme similare funcționează și la alte vertebrate, inclusiv la mamifere.

Înțelegerea acestor pregătiri neuronale ar putea explica, pe termen lung, de unii oameni sunt mai sociabili decât alții și ar putea deschide calea unor metode de sprijin pentru cei care se confruntă cu dificultăți în interacțiunile sociale.

Apropierea de ceilalți, sugerează studiul, nu este un act spontan, ci un proces orchestrat din interior, probabil conservat de-a lungul evoluției. Rămân însă întrebări deschise: cum influențează dezvoltarea, experiențele anterioare, genetica și stările interne aceste circuite cerebrale?

Deocamdată, cercetătorii au descoperit doar o parte din mecanism – cea care se activează chiar înainte de a face primul pas.