Cu câteva ore înainte ca o erupție solară de proporții să zguduie atmosfera Soarelui, o regiune aparent liniștită începuse deja să se comporte ciudat. Nimeni nu știa atunci, dar acele semne aproape imperceptibile aveau să fie observate pentru prima dată de ochiul uman.

Pe 3 octombrie 2024, o explozie de clasă X9 — una dintre cele mai puternice categorii cunoscute — a fost înregistrată de satelitul NASA IRIS. Instrumentul era deja cu ochii pe acea zonă activă, după o serie de alte evenimente violente din zilele precedente.

Așa că, atunci când s-a produs erupția, cercetătorii aveau la dispoziție aproape cinci ore de date neîntrerupte.

Oscilații regulate detectate în plasma solară

Louis Seyfritz, cercetător la New Jersey Institute of Technology și autor principal al studiului, a recunoscut că rezultatul l-a luat prin surprindere. „Nu mă așteptam la ceea ce am descoperit”, a spus el. Ce anume l-a frapat?

O serie de oscilații regulate, care apăreau și dispăreau în plasma din atmosfera solară, cu mult înainte ca furia magnetică să se dezlănțuie.

Analizând luminozitatea, viteza de deplasare și nivelul de turbulență al plasmei, echipa a observat că toate trei au început să crească treptat, cu aproximativ trei ore înainte de erupție. Semnul clar că zona devenea din ce în ce mai tensionată magnetic.

Dar adevărata surpriză au fost ritmurile: unele fluctuații se repetau la fiecare 7 până la 10 minute, iar altele la intervale de 18-21 de minute. Aceste bătăi regulate au fost detectate exact acolo unde câmpurile magnetice cu polarități opuse se înfruntau, acumulând o energie colosală.

Cu 15-20 de minute înainte ca explozia să aibă loc, atmosfera solară a intrat într-o stare și mai haotică. Turbulența a sălbăticit brusc, iar plasma a început să se îndrepte spre exterior — semnul clar al eliberării rapide a energiei magnetice captive.

Spre o prognoză precisă a furtunilor solare

Oamenii de știință sunt primii care recunosc limitele acestei descoperiri. Deocamdată, avem doar un singur eveniment analizat. Pentru ca aceste oscilații să devină un instrument de prognoză fiabil, e nevoie ca aceleași semnale să fie confirmate în zeci, poate sute de alte erupții.

Dacă se va întâmpla, am putea să știm cu ore înainte că o furtună solară se apropie de Pământ — cu tot ce înseamnă asta pentru comunicații, sateliți și rețele electrice.

Până atunci, cercetarea, publicată în revista Solar Physics, rămâne o fereastră deschisă spre un mecanism pe care încă abia începem să-l deslușim.