Timp de 128 de ani, o sabie, un topor și doi cai așezați într-un mormânt i-au convins pe toți: acolo odihnise un mare războinic viking. Dar analiza genetică avea să transforme această certitudine într-un mister.
În 1889, arheologul suedez Hjalmar Stolpe a descoperit pe insula Björkö, lângă Stockholm, unul dintre cele mai impresionante morminte vikinge cunoscute.
Pământul ascunsese o sabie, un topor de luptă, o suliță, cuțite, două scuturi, un set complet de săgeți și doi cai sacrificați – un armăsar și o iapă. Alături, piese de joc strategice sugerau nu doar forță, ci și capacitatea de a planifica tactici militare. Totul indica un războinic de rang înalt.
Nicio îndoială nu a mai încăput, timp de peste un secol.
Analiza genetică care a rescris istoria
Până în 2017. Atunci, o echipă internațională de cercetători a publicat în American Journal of Physical Anthropology rezultatele unei analize ADN asupra scheletului din mormântul Bj 581. Analiza a relevat doi cromozomi X și absența cromozomului Y. Omul din mormânt – femeie.
Descoperirea a zguduit lumea arheologiei nordice. Dacă concluzia era corectă, Birka oferea unul dintre cele mai solide dovezi ale unei femei cu statut militar în lumea vikingă.
Brusc, o presupunere veche de peste o sută de ani devenea vulnerabilă: armele dintr-un mormânt nu mai erau un indiciu automat al sexului persoanei înmormântate. Cazul a devenit rapid un simbol al arheologiei contemporane. Dar nu toată lumea a fost convinsă.
La doi ani după studiul genetic, în 2019, mai mulți arheologi au publicat în revista Antiquity o reacție spinoasă. Ei nu au contestat ADN-ul. Au pus o întrebare mult mai incomodă: suntem siguri că scheletul și toate obiectele din mormânt au aparținut aceleiași persoane?
Mormântul fusese excavat la sfârșitul secolului al XIX-lea, când standardele de documentare erau cu totul altele. Situl, de altfel, fusese deranjat în timp.
Legătura dintre oase și bogatul inventar funerar nu mai putea fi demonstrată cu certitudine absolută pe baza informațiilor existente, au susținut ei. Autorii studiului original au ripostat, argumentând că hărțile vechi și analizele ulterioare susțin asocierea.
Dezbaterea s-a mutat astfel din laboratorul de genetică direct în șantierul arheologic – și acolo rămâne și astăzi.
O societate vikingă mai complexă decât mitul
Dincolo de controversele cazului Birka, un lucru este acceptat de majoritatea istoricilor: societatea vikingă era mai complexă decât o arată manualele. Izvoarele nordice și descoperirile recente sugerează că femeile nu erau excluse din lumea armelor.
Saga islandeze povestesc despre skjaldmö – fecioare războinice. Multă vreme, aceste texte au fost considerate doar legende. În ultimele decenii însă, arheologii au identificat tot mai multe morminte feminine care conțin arme.
Fiecare dintre ele trebuie analizată separat, pentru că armele puteau avea și o semnificație simbolică. Dar, privite împreună, aceste descoperiri desenează o lume în care războiul nu era, probabil, un domeniu exclusiv masculin.
Birka, unul dintre cele mai mari centre comerciale vikinge între secolele VIII și X, azi sit UNESCO, rămâne în centrul acestei dezbateri. Mormântul Bj 581 conținea unul dintre cele mai bogate inventare militare descoperite vreodată într-un sit viking.
Piesele de joc strategice găsite printre arme sunt interpretate de unii arheologi ca simbol al conducerii militare – nu neapărat al luptei directe. În cele din urmă, rezultatul genetic nu mai este disputat.
Întrebarea a devenit alta: cât de mult poate spune un mormânt despre persoana care doarme acolo?
