Un artist își regăsește lucrările preluate fără acord, iar apoi vede cum un utilizator de inteligență artificială le reproduce stilul și le vinde ca pe creații proprii. Până acum, nu avea nicio cale legală clară de a acționa.

La începutul acestei luni, un grup de parlamentari din ambele partide ale Congresului a înaintat propunerea legislativă numită Legea CREATOR, menită să schimbe acest lucru.

Textul vizează în mod expres „caracteristicile vizuale distinctive” și „elementele vizuale identificabile, considerate în ansamblu, care apar constant în opera unui artist și sunt asociate public cu acesta”.

Practic, dacă un artist poate demonstra că un instrument IA i-a copiat intenționat amprenta stilistică, poate da în judecată atât persoana care a folosit acel instrument, cât și platforma care l-a pus la dispoziție.

Totul, desigur, în măsura în care cel care acționează în justiție dovedește reaua-credință.

Ambiguitatea definițiilor juridice amenință echilibrul creativ

Dar există o problemă uriașă, iar specialiștii în drept o semnalează imediat: legea se sprijină pe o noțiune extrem de vagă – „stilul artistic”.

James Grimmelmann, profesor de tehnologie juridică la Universitatea Cornell, a explicat pentru publicația Politico că unele trăsături de stil sunt specifice genului, nu artistului.

De exemplu, folosirea culorilor saturate sau a pensulației groase poate aparține întregii mișcări impresioniste, nu unui singur pictor. Pe de altă parte, scrie el, „stil” poate desemna exact acele detalii care fac o creație recognoscibilă ca aparținând unui anumit autor.

Mark Lee, avocat specializat în proprietate intelectuală la Rimon, a fost și mai tranșant. El consideră că legea, așa cum este formulată, creează o ambiguitate atât de mare încât devine imposibil de aplicat.

Este greu de stabilit ce înseamnă un „stil distinctiv”, iar acest lucru ar putea deschide ușa unor interpretări abuzive.

O companie gigant, precum Disney, ar putea invoca faptul că orice element vizual face parte din „stilul” său, transformând legea dintr-un instrument de protecție pentru artiștii mici într-o armă în favoarea marilor deținători de drepturi de autor.

Riscurile ascunse ale reglementării tehnologiei emergente

Un alt detaliu care ridică semne de întrebare este susținerea publică a proiectului de către Adobe.

Gigantul software, evaluat la câteva miliarde de dolari, a fost în ultimii ani criticat de artiști pentru strategia agresivă de monetizare și pentru că s-a îndepărtat de nevoile creatorilor individuali, în timp ce privea cu optimism dezvoltarea IA.

Susținătorii legii insistă că ea se adresează doar celor care copiază intenționat stilul unui artist, iar părțile care dau în judecată trebuie să demonstreze această intenție.

Grimmelmann a atras însă atenția că, fără o excepție clară pentru utilizarea echitabilă, un creator care pornește de la stilul altcuiva pentru a produce ceva cu adevărat transformator ar putea fi sancționat. Legea ar putea avea efectul opus celui urmărit.