Un făt poate simți durere și emoții înainte de naștere? Întrebarea sună ca un scenariu SF, dar neuroștiința încearcă de zeci de ani să găsească un răspuns. Iar acum, o echipă de cercetători spanioli propune o ipoteză care riscă să dea peste cap tot ce știam despre conștiința prenatală.
Miza e uriașă. Dacă au dreptate, atunci un copil nenăscut ar putea deveni conștient mult mai devreme decât se credea. Nu în cortexul cerebral, unde au loc gândirea și memoria, ci în zone mult mai arhaice ale creierului.
Trunchiul cerebral, o structură care la om controlează bătăile inimii și respirația, ar putea fi, de fapt, leagănul conștiinței.
Structurile arhaice care susțin conștiința
Cercetătorii de la Universitatea din Oviedo au analizat tot ce s-a publicat până acum în neuroștiință și biologia dezvoltării. Concluzia lor: conștiința nu are nevoie de procese cognitive sofisticate. Ea poate apărea dintr-o capacitate mult mai primitivă – aceea de a simți și percepe că exiști.
Și pentru asta, spun ei, e nevoie doar de două structuri-cheie, amândouă situate în trunchiul cerebral. Prima este sistemul reticular activator ascendent, cunoscut sub acronimul ARAS. Rolul lui e să mențină starea de veghe.
Experimente vechi pe pisici au demonstrat ceva uluitor: dacă leziunile lovesc ARAS-ul, animalul intră în comă. Dacă în schimb e afectat cortexul, starea de conștiență nu dispare.
A doua structură se numește substanța cenușie periapeductală, sau PAG. Ea e responsabilă de ceea ce specialiștii numesc conștiință afectivă – capacitatea de a resimți un stimul ca plăcut sau dureros, integrând semnale din corp și reacții fiziologice.
„ARAS asigură veghea, iar PAG face ca această stare să fie trăită de un subiect”, explică Saúl Sal Sarria, autorul principal al studiului, într-un citat preluat de IFL Science.
În viziunea echipei, cele două structuri formează „arhitectura neuronală minimă” necesară pentru ca un organism să aibă experiențe conștiente.
Când devine un făt conștient?
Asta înseamnă că, teoretic, un făt ar putea deveni conștient înainte ca cortexul său să fie complet dezvoltat. Cercetătorii nu pot spune exact când se întâmplă acest lucru, dar indică o fereastră probabilă: al treilea trimestru de sarcină.
Cu o precauție esențială – nu e vorba de un declic brusc, ci de un proces treptat, pe măsură ce sistemele din trunchiul cerebral devin funcționale. Dacă ipoteza se confirmă, implicațiile sunt uriașe.
Un făt care simte durerea ar putea impune schimbări majore în modul în care se administrează procedurile medicale prenatale. Dar autorii înșiși temperează entuziasmul. „E o ipoteză bazată pe corelații structurale și comportamentale, nu pe măsurarea directă a experienței subiective.
Concluziile noastre trebuie privite ca ipoteze susținute de dovezi, nu ca demonstrații definitive”, a subliniat Sal Sarria. Studiul, publicat în revista Brain Structure and Function, nu oferă răspunsul final. Însă deschide o ușă pe care puțini au avut curajul să bată până acum.
Și, poate, ne obligă să ne întrebăm din nou: când începe, de fapt, să simtă un om?
