Un ospătar cu barbă e perceput de clienți ca fiind mai puțin igienic decât unul proaspăt bărbierit. Această prejudecată persistă de zeci de ani, dar datele științifice o contrazic frontal.
În 1967, primele cercetări dedicate subiectului au comparat cantitățile de bacterii de pe fețele bărbaților după o expunere controlată la microorganisme. Rezultatul a venit ca o surpriză: cele mai multe bacterii nu erau pe bărbi, ci pe fețele nespălate și fără păr facial.
Locul doi l-au ocupat fețele nespălate cu barbă. La capătul celălalt al clasamentului, fețele curate – indiferent de prezența bărbii – aveau mult mai puține colonii. Iar cele mai puține bacterii de toate au fost găsite pe pielea proaspăt spălată și bărbierită.
Expertul explică: spălarea e cheia
Așa cum explică profesorul John Tregoning, specialist în imunologia vaccinurilor la Imperial College London, alegerea e simplă: dacă nu te speli pe față, e mai bine să ai barbă. Dacă o cureți regulat, avantajul ușor îl are bărbieritul.
Tot el subliniază că reputația proastă a bărbii e exagerată – orice parte a corpului, păroasă sau nu, găzduiește bacterii. Asta nu devine o problemă decât în prezența unei răni deschise.
Mitul persistă, dar dovezile lipsesc
Prejudecata e însă atât de puternică încât modifică percepțiile cotidiene. Un studiu recent a arătat că unii clienți ai unui restaurant i-au catalogat pe ospătarii cu barbă drept mai puțin igienici, deși nu existau dovezi obiective în acest sens.
Trecând de la sala de mese la sala de operație, cercetările s-au concentrat asupra personalului medical și a chirurgilor, pentru a stabili dacă părul facial crește riscul de infecții.
Rezultatele sunt neconcludente: unele lucrări sugerează că firele pot reține bacterii, altele nu au găsit diferențe semnificative între bărboși și proaspăt bărbieriți.
Metoda de recoltare a probelor influențează mult datele, iar majoritatea studiilor arată că, atunci când măștile de protecție sunt purtate corect, barba nu aduce niciun risc suplimentar relevant. Concluzia, venită din partea profesorului Tregoning, e clară:
ideea că barba e o sursă de murdărie e un mit.
