Sub kilometri de gheață compactă, Antarctica ascunde un relief care nu se vede, dar care dictează cum respiră și cum se mișcă întregul continent alb. Un studiu publicat în Science scoate la lumină acest tărâm subglacial și îi dă o formă precisă, acolo unde până ieri domneau doar presupuneri.

Autorii notează că despre topografia de sub calota glaciară se știe mai puțin decât despre orice altă suprafață din sistemul solar interior, iar acest gol de cunoaștere contează: ceea ce se întâmplă dedesubt influențează direct cum răspunde gheața la încălzirea climei.

Cercetătorii au combinat imagini prin satelit de înaltă rezoluție cu o tehnică de fizică numită Ice Flow Perturbation Analysis. Pe scurt, au urmărit fluxul gheții așa cum ai urmări curgerea unui râu în jurul stâncilor ascunse: din felul în care curge și se abate, poți deduce ce formă are albia.

Așa au alcătuit o hartă cu o precizie fără precedent a lumii îngropate sub calota Antarcticii, dezvăluind munți, canioane adânci și dealuri aspre, un relief care modelează din umbră mișcarea gheții de la suprafață.

Sub această calotă uriașă, întinsă pe peste 14 milioane de kilometri pătrați, studiul a numărat 71.997 de dealuri și a cartografiat o vale de 400 de kilometri lungime în interiorul Bazinului Subglacial Maud.

Au ieșit la iveală albiile unor râuri care se prelungesc pe sute de kilometri și regiuni ce amintesc de peisaje alpine, cu tranziții bruște între platouri înalte și bazine joase.

Aceste treceri marchează limite tectonice și trădează procese geologice încă active, invizibile privirii directe, dar lizibile în felul în care gheața se curbează și alunecă. Importanța unei astfel de hărți trece dincolo de fascinația pentru necunoscut.

Ea oferă climatologilor instrumentele necesare pentru a înțelege cum se vor mișca ghețarii pe măsură ce calota pierde masă într-o lume care se încălzește.

Ritmul la care dispar aceste mase de gheață rămâne una dintre marile incertitudini ale prezentului, iar răspunsul se ascunde, în bună măsură, în geometria terenului pe care gheața alunecă.

Un cercetător principal în domeniul climei a descris noua hartă drept un produs cu adevărat util, pentru că umple goluri rămase deschise de decenii.

Antarctica rămâne cel mai sudic, cel mai rece și cel mai uscat deșert polar al Pământului, un peisaj dominat de ghețari antici, banchize uriașe și lanțuri muntoase impunătoare.

Este, totodată, refugiu pentru specii sălbatice unice, precum pinguinii și focile, și un centru de cercetare științifică de anvergură internațională.

Niciun alt demers nu a reușit până acum să pătrundă atât de adânc în structura invizibilă a continentului și să o prezinte cu un asemenea nivel de detaliu.

Harta obținută nu doar conturează istoria geologică a Antarcticii, ci și oferă date esențiale pentru a anticipa cum va evolua gheața în fața schimbărilor climatice.