Universul ascunde o enigmă care sfidează legile cosmologiei. În 2024, astronomii au detectat o formațiune aproape perfect circulară de galaxii, cu un diametru de 1,3 miliarde de ani-lumină. Lumina care dezvăluie această structură a călătorit timp de 6,9 miliarde de ani până la noi.

Niciun model cunoscut nu poate explica cum s-a format.

Ce dezvăluie Marele Inel?

Astronomul Alexia Lopez de la Universitatea Central Lancashire a coordonat cercetarea, prezentată inițial la reuniunea Societății Astronomice Americane și publicată în Journal of Cosmology and Astroparticle Physics.

Semnalul a fost descoperit în datele colectate de telescoape, iar imaginea rezultată a lăsat specialiștii fără cuvinte. Ceva atât de masiv nu ar fi trebuit să existe, potrivit teoriei actuale. Denumit „Marele Inel”, acesta este de fapt a doua astfel de anomalie găsită de aceeași echipă.

Prima, „Arcul Gigant”, fusese anunțată în 2021 și se află în aceeași zonă a cerului, la aceeași distanță. Simpla coincidență a două structuri imposibile una lângă alta i-a intrigat pe oamenii de știință.

„Niciuna dintre aceste două structuri ultra-mari nu este ușor de explicat în contextul înțelegerii noastre actuale despre univers”, a spus Lopez.

Prima ipoteză a fost că Marele Inel ar putea fi o Oscilație Acustică Baryonică – niște sfere fosile lăsate de undele sonore care au străbătut Universul timpuriu. Astfel de structuri au o dimensiune fixă, de aproximativ 1 miliard de ani-lumină.

Dar o analiză atentă a arătat că Marele Inel este de fapt un tirbușon cosmic, privit de pe Pământ ca un cerc. Nu seamănă deloc cu o BAO.

Miza: rescrierea cosmologiei

Miza este mult mai profundă. Dacă această structură există, atunci Principiul Cosmologic – care spune că Universul este omogen și izotrop la scară mare – ar putea fi greșit. Conform acestui principiu, nicio structură nu ar trebui să depășească 1,2 miliarde de ani-lumină în diametru.

Arcul Gigant are aproape triplul acelei limite, iar circumferința Marelui Inel este comparabilă cu lungimea Arcului. Teoreticienii caută acum soluții neconvenționale.

Cosmologia ciclică conformală, propusă de Roger Penrose, sugerează că Universul trece prin cicluri infinite de Big Bang-uri, iar inelele ar fi predictibile în acest cadru – deși modelul are propriile probleme majore.

O altă candidată este corzile cosmice, defecte topologice de mărimea unui proton, înghețate în țesătura spațiului-timp încă din primele clipe ale expansiunii. Dovezile fizice sunt slabe, dar baza teoretică rezistă.

Alexia Lopez a tras o concluzie tulburătoare: „Conform teoriilor cosmologice actuale, nu credeam că structurile la această scară sunt posibile. Ne-am fi putut aștepta la o singură structură extrem de mare în tot Universul nostru observabil.

Cu toate acestea, Marele Inel și Arcul Gigant sunt două structuri imense și sunt chiar vecine cosmice, ceea ce este extraordinar de fascinant. ” Rămâne întrebarea care sfidează tot ce știam: ce altceva mai ascunde acest colț de cer?