O sută de ani de explorări submarine nu au pregătit omenirea pentru ce au găsit chinezii în adâncuri: un peisaj lunar presărat cu oase uriașe, întinse pe sute de kilometri. Nu era doar un cimitir – era o necropolă subacvatică a cărei amploare a lăsat cercetătorii fără cuvinte.

În 2023, submersibilul cu echipaj Fendouzhe a coborât de 32 de ori în Zona Diamantina, o regiune îndepărtată a Oceanului Indian, la vest de Australia.

La adâncimi ce ating 7.000 de metri, brațele robotizate au adunat mostre dintr-un ținut pe care nimeni nu îl anticipase: un coridor lung de aproximativ 1.200 de kilometri, populat de 485 de fosile și rămășițe de balene.

Majoritatea aparțineau unor balene cu cioc – dar printre ele se afla și o specie complet necunoscută, acum dispărută. Vârsta celor mai vechi schelete? Circa 5,3 milioane de ani. Și totuși, acest câmp al osemintelor nu este o zonă moartă.

Dimpotrivă, el adăpostește un ecosistem viu, care a luat prin surprindere chiar și echipa de oameni de știință condusă de Xiaotong Peng, de la Academia Chineză de Științe. „Am fost uimiți”, a declarat Peng pentru AFP.

„Am găsit o necropolă de o asemenea anvergură – dimensiunea zonei, adâncimea și intervalul de vârstă au depășit cu mult orice ne puteam imagina. ”

Viața care înflorește pe oase de balenă

În jurul fiecărui schelet, viața a înflorit: meduze, stele fragile, viermi care rod oasele și bivalve care colonizează rămășițele. Unele dintre aceste creaturi par să fie complet noi pentru știință.

Cercetătorii au observat chiar specii care, în mod normal, trăiesc lângă izvoarele hidrotermale sau scurgerile reci – dovezi că o carcasă de balenă poate funcționa ca o insulă evolutivă pentru organisme care se hrănesc cu sulfuri din adâncuri.

Coautorul studiului, Peng Zhou, a descris scufundările drept o experiență de neuitat: „Ecosistemele vibrante pe care le-am văzut au oferit o perspectivă complet diferită asupra acestui fund oceanic, altfel întunecat și rece. ” Ce anume face ca atât de multe cadavre să se adune exact acolo?

O fâșie în formă de V, care pare să canalizeze animalele moarte către fundul mării. Regiunea este, de asemenea, o zonă importantă de hrănire pentru balene – un coridor fatal, care le transformă într-un depozit natural de materie organică.

Milioane de tone de carbon sechestrat

Pe baza densității rămășițelor documentate, autorii estimează că peste 10 milioane de cadavre de balenă ar putea fi împrăștiate în întreaga zonă Diamantina.

Țesuturile moi și lipidele de la acest număr de animale ar reprezenta aproximativ 6,7 milioane de tone de carbon sechestrat – o cifră care ilustrează cât de important este acest cimitir și pentru ciclul global al carbonului.

Craig Smith, oceanograful de la Universitatea din Hawaii care a descoperit prima carcasă de balenă în 1987, a declarat pentru AFP că numărul mare de cadavre fosilizate documentate acum este „cu adevărat uimitor”.

Chiar și după patru decenii de studii, adâncurile continuă să dezvăluie secrete care ne depășesc așteptările.