Soarele ascundea un secret în strălucirea lui. De ani, astronomii erau derutați: măsurătorile arătau constant mai puțin argint decât prevedeau calculele teoretice. Discrepanța părea inexplicabilă. Când privești lumina solară, vezi de fapt amprenta chimică a stelei.
Fiecare element lasă urme distincte în spectru, iar argintul – un metal prețios format în supernove – părea aproape să dispară din ecuație. Dar ceva nu se potrivea.
Analizele unor meteoriți extrem de rari, numiți condrite CI, sugera o abundență mult mai mare, iar acești meteoriți provin exact din același nor cosmic din care s-a născut Soarele, acum 4,6 miliarde de ani.
O simulare mai complexă a dezvăluit adevărul
Așa că Sema Caliskan, împreună cu echipa sa, a decis să privească dincolo de aparențe. Pe supercomputerul Tetralith din Suedia, a rulat simulări mult mai complexe decât orice încercare anterioară.
Modelele vechi trataseră atomii de argint într-un mod simplificat, ignorând așa-numitele efecte de non-echilibru – fenomene fizice dificil de reprodus, care modifică profund modul în care atomii absorb și emit lumina. Rezultatul a schimbat totul.
Când au introdus aceste efecte, au descoperit că argintul nu lipsise niciodată. Dimpotrivă, Soarele conține cu aproximativ 55% mai mult argint decât arătaseră măsurătorile vechi.
Cantitatea acum pare să se apropie suficient de cea din meteoriți, eliminând nevoia unor explicații exotice pentru golul aparent.
Ce înseamnă descoperirea pentru Calea Lactee?
Dacă lumina solară mințea, cel puțin acum astronomii știu de ce. Hidrogenul și heliul reprezintă aproape 98,5% din masa Soarelui, iar restul de 1,5% – din care face parte și argintul – conține indicii cruciale despre istoria Căii Lactee.
Fiecare supernovă răspândește elemente grele în galaxie, iar urmărind argintul, oamenii de știință pot reconstitui miliarde de ani de evoluție cosmică. Totuși, misterul nu s-a încheiat complet. Diferența rămasă între Soare și meteoriți este mică, dar încă există.
Echipa vrea acum să aplice aceeași metodă altor stele, pentru a verifica dacă și acolo lumina ascunde aceleași capcane. Studiul, publicat în Astronomy & Astrophysics, deschide o fereastră mult mai clară asupra compoziției universului. Lumina, se pare, nu spune niciodată toată povestea.
