Dis-de-dimineață, un șoarece care cu o zi înainte era aproape incapabil să se concentreze redevenise brusc capabil să ignore cele mai puternice distrageri.
Cercetătorii de la Universitatea Johns Hopkins tocmai descoperiseră de ce: o rețea de neuroni antici, ascunsă adânc în trunchiul cerebral, acționează ca un filtru al atenției, iar când este oprită sau repornită, efectul este aproape instantaneu.
Atenția selectivă, abilitatea de a-ți alege ținta într-un peisaj aglomerat sau de a urmări o conversație într-o cafenea gălăgioasă, este un mecanism atât de familiar încât rareori ne întrebăm cum funcționează cu adevărat.
Când este perturbată, însă, consecințele sunt devastatoare: autismul și ADHD își au rădăcinile chiar în această incapacitate de a face față stimulilor concurenți. Până acum, neuroștiința a identificat cortexul prefrontal, zona cea mai evoluată a creierului uman, drept principalul responsabil.
Exista însă o fisură uriașă în această teorie.
Evoluția contrazice teoriile neurologice clasice
Pe scara evoluției, păsările și peștii se concentrează perfect de sute de milioane de ani, deși nu au deloc un cortex prefrontal sofisticat. „Cum rezolvă creierul această problemă? ” s-a întrebat neurologul Ninad Kothari, autorul principal al studiului publicat în Nature Communications.
Răspunsul, găsit în laboratorul condus de Shreesh Mysore, a fost neașteptat: un grup de neuroni inhibitori dintr-o regiune extrem de veche a trunchiului cerebral, prezentă la toate vertebratele, inclusiv la oameni.
Pentru a testa această descoperire, echipa a antrenat șoareci să îndeplinească o sarcină similară testelor umane de atenție. Animalele trebuiau să se uite drept înainte, să rețină un semnal vizual relevant și să ignore orice apariție derutantă din lateral.
Recompensa venea doar dacă indicau corect poziția. Animalele s-au descurcat impecabil. Apoi, cercetătorii au dezactivat temporar acei neuroni hipnotici. Rezultatul a fost brutal: șoarecii deveneau extrem de ușor de distras.
„Până și cei mai slabi factori perturbatori reușesc să le abată atenția”, a spus Mysore.
Pot aceste descoperiri vindeca tulburările cognitive?
Teste suplimentare au exclus orice problemă motorie sau vizuală. Singurul lucru care se prăbușea era exact capacitatea de a compara informațiile concurente și de a-l selecta pe cel important.
„Această regiune funcționează ca un motor al selectării atenției, rezolvând întrebarea fundamentală: «Care este informația cea mai importantă acum? » ”, a explicat neurologul. Dacă funcționează la fel și la oameni, implicațiile sunt uriașe.
Toate dovezile sugerează că acești neuroni există și în creierul nostru, iar înțelegerea rolului lor exact ar putea deschide calea către medicamente și terapii mult mai precise decât cele actuale pentru ADHD și autism.
Următorul pas este măsurarea activității lor direct la pacienți, pentru a confirma ipoteza.
