Capacitatea umană de a avea experiențe subiective, cunoscută sub numele de conștiință, reprezintă o provocare majoră pentru știința contemporană. În pofida numeroaselor teorii propuse, nu s-a ajuns încă la o explicație completă a acestui fenomen.

Un studiu recent, publicat în revista Nature, a investigat două teorii influente printr-o abordare experimentală neutră, în cadrul unei inițiative internaționale coordonate de consorțiul Cogitate.

Studiul a adoptat o metodă de „colaborare adversarială” între susținătorii teoriei spațiului neuronal global și ai teoriei informației integrate. Ambele teorii postulează că stările de conștiință sunt generate de activitatea coordonată a neuronilor din diverse regiuni ale creierului.

Experimentul a implicat echipe independente, fără afilieri teoretice, care au testat predicțiile specifice ale fiecărei ipoteze. Teoria informației integrate sugerează o sincronizare continuă a activității în cortexul posterior, care include lobii parietal, temporal și occipital.

În contrast, teoria spațiului neuronal global prevede o activare bruscă, denumită „aprindere neuronală”, în cortexul prefrontal, asociată cu debutul și finalul unui stimul, și capacitatea de a decodifica conținutul conștiinței din această regiune.

Rezultatele studiului au pus sub semnul întrebării predicțiile ambelor teorii. Nu s-a identificat sincronizarea susținută în cortexul posterior, așa cum era prevăzut de teoria informației integrate.

În același timp, teoria spațiului neuronal global nu a reușit să identifice toate conținuturile conștiente în cortexul prefrontal și nici nu a detectat „aprinderea neuronală” la debutul stimulului. Cu toate acestea, cercetarea a demonstrat o metodologie importantă.

Studiile anterioare asupra conștiinței au fost adesea efectuate de susținători ai teoriilor testate, ceea ce a condus uneori la rezultate părtinitoare.

Colaborarea adversarială a consorțiului Cogitate a stabilit un model în care rivalii teoretici au convenit asupra unor predicții testabile, permițând testarea lor în laboratoare independente.

Psihologul Daniel Kahneman a contribuit la proiectarea studiului, avertizând că rezultatele nu vor schimba neapărat convingerile cercetătorilor implicați, o predicție care s-a adeverit.

Această tenacitate teoretică poate fi utilă pentru progresul științific, cu condiția să fie însoțită de mecanisme de corecție colectivă. Conștiința umană rămâne un subiect complex.

Nu este încă clar dacă metodele actuale vor oferi o soluție sau dacă va fi necesară o schimbare fundamentală în conceptele și abordările utilizate.