Astăzi, ar fi aproape imposibil să concepem o lume care nu are conceptul de „zero”. Cu toate acestea, până relativ recent (la scară istorică), în majoritatea societăților din întreaga lume, numărul zero pur și simplu nu exista.
Popularizarea lui zero, începută cândva în jurul secolului cinci, avea să influențeze fundamental cursul istoriei, furnizând baza matematică pentru multe dintre invențiile și tehnologiile care au modelat lumea modernă.
Aritmetica, algebra, algoritmii și sistemele moderne de calcul depind de această inovație matematică vitală. În ultimii ani, istoricii au fost fascinați cu privire la locul și momentul în care numărul zero a fost utilizat pentru prima dată.
Există unele dovezi că anumite societăți străvechi exprimau conceptul de „nimic” lăsând un spațiu liber pentru a indica locul unde s-ar fi poziționat zero într-un număr mai lung.
De exemplu, textele antice sumeriene conțin marcaje pentru zero, pentru a exprima date cronologice sau numere. În mod similar, culturile din America foloseau încă din secolul I un spațiu liber pentru a marca locul unde ar fi trebuit să se afle zero.
Nu există dovezi că aceste societăți foloseau zero ca un număr precum 1, 2 sau 3 în calculele matematice. Prezența unui marcaj indică mai degrabă absența unui număr, nu numărul zero în sine.
Cu toate acestea, o descoperire din 2017 sugerează că simbolul modern pentru zero era folosit în India încă din secolul al III-lea sau al IV-lea.
Celebrul manuscris Bakhshali, găsit pe un câmp din apropiere de Peshawar, în Pakistanul de azi, este cunoscut de multă vreme pentru reprezentarea sa timpurie a numărului zero sub formă de punct, precursorul ovalului gol pe care îl folosim azi pentru a desemna zero.
S-a crezut inițial că acest manuscris sanscrit a fost creat cândva în secolul al IX-lea, dar analizele recente ale oamenilor de știință și ale istoricilor de la Universitatea Oxford sugerează că acesta ar putea fi cu până la 500 de ani mai vechi. Asta înseamnă că ar putea să dateze din secolul al IV-lea sau chiar al III-lea.
În manuscrisul Bakhshali, „punctul” zero este încă utilizat ca spațiu, mai degrabă decât ca un număr de sine stătător, dar istoricii consideră că folosirea sa în acest text marchează o schimbare către conceptualizarea zero în sine ca număr important.
La jumătatea secolului cinci, matematicienii indieni foloseau deja zero ca număr important în calcule, permițându-le să rezolve probleme matematice complexe.
Rădăcina acestei schimbări ar putea fi legată de concepte și filosofii încorporate în sistemele de gândire budiste și hinduse. Golul, nimicul („sunyata”) este un concept de bază în filozofia budistă, iar din acest cuvânt sanscrit derivă cuvântul modern „zero”.
La începutul secolului al VII-lea, astronomul și matematicianul indian Brahmagupta a formulat prima definiție matematică clară a lui zero, deși nu a pretins că el a inventat conceptul.
În scurt timp, numărul zero a trecut dincolo de granițele Indiei și a avut o influență deosebită în evoluția matematicii și a filosofiei islamice medievale, deschizând calea ecuațiilor complexe.
În acest moment, simbolul arab pentru zero, un cerc mic, a pătruns în Occident, ca parte a sistemului de numerale indo-arab. Totuși, a durat ceva timp până când conceptul de zero a luat avânt în Europa.
Rezistența la ideea de zero a fost atât religioasă, cât și de natură filosofică. Tradiția filosofică europeană nu avea conceptul de „nimic”; de fapt, o astfel de idee era considerată o imposibilitate teologică.
Numărul zero a fost asociat cu diavolul și, ca urmare, a existat un oarecare scepticism inițial cu privire la utilitatea și validitatea sa. Cu toate acestea, zero a ajuns să influențeze profund lumea modernă.
Dezvoltarea matematicii – posibilă datorită adoptării conceptului de zero – avea să dea curs dezvoltării filosofiei, descoperirilor științifice și inovațiilor tehnologice.
Zero continuă să modeleze cercetarea contemporană în știință, deoarece este o componentă esențială în înțelegerea fizicii cuantice, a noțiunii de infinit și chiar a originilor universului în sine. Pentru un „nimic”, e mare lucru!
