Mutanții de pe Himalaya: Tibetanii au în ADN gena unei specii misterioase

La altitudini de 4.500 de metri, tibetanii sunt supuși unor condiții de mediu care i-ar incapacita pe cei mai mulți oameni. Cercetări recente au scos la iveală câteva mutații genetice care par să fie responsabile de rezistența incredibilă a acestor oameni la altitudini mari – inclusiv o caracteristică neobișnuită moștenită de la o specie umană dispărută.

O echipă de cercetători condusă de geneticianul Chad Huff, de la Universitatea din Texas, a descoperit variante ale unor gene care le permit tibetanilor să trăiască și să muncească la altitudinile amețitoare din Munții Himalaya.

ADN-ul tibetanilor este programat să susțină viața pe „acoperișul lumii”. Foto: Getty Images

Cunoscut drept „acoperișul lumii”, Platoul Tibetan are o altitudine medie de peste 4.500 de metri, o stepă întinsă și aridă, lanțuri muntoase și lacuri enorme. Plouă rar, însă atunci când se întâmplă, precipitațiile cad sub formă de grindină.

Oamenii trăiesc aici de mii de ani și, după cum arată un studiu genetic PLOS, selecția naturală și-a spus cuvântul asupra populației, oferindu-i un profil genetic specific acestui mediu.

Echipa lui Huff a descoperit variante de gene care le permit tibetanilor să trăiască la niveluri scăzute de oxigen și în condiții de acces limitat la mâncare.

Foto: Sherpane

În mod incredibil, una dintre aceste gene, numită EPAS1, este moștenită de la denisovani, o subspecie misterioasă de oameni care a dispărut cu aproximativ 40.000 de ani în urmă. Numele provine de la peștera Denisova, grota din Rusia în care au fost descoperite oseminte ale membrilor acestei specii.

Prin urmare, acest studiu ne oferă informații despre istoria și fiziologia tibetanilor, și ne spune totodată ceva despre o specie umană despre care știm foarte puțin.

Localizarea peșterii Denisova. Foto: DailyMail

Cei mai mulți oameni nu sunt făcuți pentru viața în munți. La o altitudine mai mare de 2.100 de metri și mai ales la peste 4.000 de metri, mulți dintre noi vom suferi de rău cronic de altitudine, descreșterea presiunii atmosferice îngreunând respirația, generând dureri de cap și greață.

Mai grav este că, la mare altitudine, unii oameni dezvoltă edem pulmonar, care poate avea drept rezultat umflarea și pruritul în anumite părți ale corpului, hemoragii și chiar și infarct. Este greu de crezut că oamenii ar alege de bunăvoie să trăiască într-un mediu atât de aspru.

Dar de-a lungul timpului, populațiile care trăiesc într-un astfel de mediu încep să se schimbe la nivel genetic. În cadrul studiului, cercetătorii au analizat ADN-ul unui grup de 27 de tibetani.

Astfel, echipa lui Huff a identificat două gene despre care se știe că oferă adaptări la altitudini mari. Amândouă se activează când nivelurile de oxigen sunt scăzute, declanșând producția accentuată de hemoglobină – o proteină din celulele roșii care transportă oxigenul prin corp.

Aceste gene împiedică hipoxemia, adică scăderea presiunii și a cantității de oxigen din sângele arterial. Faptul că tibetanii au moștenit ceea ce pare a fi o genă de adaptare la altitudinile mari de la o subspecie dispărută de oameni ne oferă un indiciu despre caracteristicile denisovanilor.

Din păcate, despre denisovani se știu foarte puține. Toate informațiile pe care le avem până acum își au sursa în informația genetică extrasă dintr-o falangă descoperită într-o peșteră din Siberia în 2010.

Acești hominizi erau mai asemănători cu oamenii moderni decât cu oamenii de Neanderthal și reprezintă un posibil subtip de Homo sapiens.

Omul de Denisova semăna cu Homo sapiens. Reprezentare artistică. Foto: Ralph Jones

Mai mult, prezența genei EPAS1 la denisovani pare a sugera faptul că aceștia, la fel ca tibetanii arhaici, trăiau în zone de munte. Analiza genetică sugerează că o anumită populație a derivat din denisovani într-o perioadă de timp cuprinsă între 952.000 și 238.000 de ani în urmă.

Această populație s-a amestecat cu o populație arhaică de tibetani. Cercetătorii estimează că 0.4% din genomul tibetan provine de la denisovani.

Incredibil este faptul că tibetanii au avut nevoie de doar câteva mii de ani (poate că de numai 3.000 de ani) pentru a dobândi trăsăturile necesare vieții la mare altitudine.

În viitor, cercetătorii ar dori să studieze în detaliu genele nou-identificate, ca să înțeleagă mai bine cum îi ajută acestea pe tibetani să trăiască la mare altitudine.

O altă țintă este studierea populațiilor din Anzi, care, asemeni tibetanilor, au dezvoltat adaptări la altitudini ridicate, chiar dacă nu în aceeași măsură ca tibetanii.

Ca să știi mai mult, citește cartea „Mistici și magicieni din Tibet”

Fascinată de civilizația orientală, Alexandra David-Neel călătorește în anii 1920 în Tibet, pentru a afla mai multe despre lamaism. În peregrinările sale, vede oameni care reușesc să leviteze, să comunice telepatic sau să meargă pe apă, îl întâlnește pe Dalai Lama și descoperă perspectiva tibetanilor asupra morții și a vieții de apoi. Asistă la exorcisme și miracole și cunoaște personaje dintre cele mai stranii – mistici, vrăjitori, eremiți, alergători lung-gom-pa, așa-ziși „Buddha vii“ și mâncători de „suflu vital“. Astfel, descoperă că fenomenele metapsihice, stranii pentru gândirea occidentală, pot fi explicate prin teoriile mistice și antrenamentul spiritual practicat în Tibet. Cartea sa, „Mistici si magicieni în Tibet”, oferă mărturii tulburătoare, schimbând radical perspectiva asupra lumii „de dincolo de noi“.
Cartea „Mistici și magicieni din Tibet” se găsește cu reducere pe Cărturești, Elefant, eMag sau Libris.


Articol interesant? Dă-l mai departe!

Citește în continuare

Alte articole interesante

Lasă un comentariu