Adevăratul Sfarmă-Piatră: A fost descoperit un microorganism care mănâncă meteoriți

Metallosphaera sedula este cunoscut pentru obiceiul său de a mânca minerale. Dar nu este vorba despre pământ de flori, calcar sau granit. Acest microorganism preferă să se înfrupte din roci mult mai exotice – bolovani care vin din spațiu.

Descoperirea preferinței pentru meteoriți a acestui organism asemănător cu bacteriile a dat naștere unor speculații referitoare la felul în care viața de pe Pământ ar putea prospera și pe alte planete, conform Sci News.

Cu greutatea de 60 de tone și lungimea de 2.7 metri, meteoritul Hoba, din Namibia, este cel mai mare meteorit intact descoperit vreodată. Foto: Wikimedia

De asemenea, ne oferă perspective asupra felului în care organismele biologice timpurii ar fi putut primi nutrimente-cheie prin rocile spațiale care au căzut pe Pământ la vremea aceea.

Putem să presupunem că viața nu ar fi apărut niciodată pe planeta noastră dacă nu ar fi existat o ploaie generoasă de meteoriți. Se crede că aceștia au fost sursa unor elemente rare, precum fosforul, și a unor compuși organici mult mai complecși.

Așa că o echipă internațională de cercetători și-a pus întrebarea dacă unele organisme ar fi putut dezvolta talentul de a profita de aceste amestecuri unice de minerale. Termenul pentru organismele biologice care sunt capabile să folosească rocile ca sursă de energie este chimiolitotrof.

Unele bacterii, cum ar fi Leptospirillum ferooxidans și Acidithiobacillus ferooxidans, sunt deja cunoscute pentru faptul că oxidează fierul din meteoriți.

Metallosphaera sedula colonizând suprafața particulelor din meteoritul NWA 1172. Foto: Tetyana Milojevic

Ca să găsească o formă de viață care folosește meteoriți pentru ceva mai mult decât o gustare, echipa a apelat la un termoacidofil – un microorganism care face față cu succes căldurii și pH-ului scăzut -, despre care s-a demonstrat deja că poate supraviețui în solul marțian.

Articolul continuă mai jos

Abonează-te gratuit la newsletter și vei primi zilnic pe email cele mai interesante articole, filme și recomandări!

Click pentru abonare ▸

Fii fără grijă, nu facem spam.

Organismul ales, M. sedula, are de mult reputația că ar avea gusturi ciudate. Anterior, cercetătorii au demonstrat potențialul său de a îndepărta sulfatul de fier (cunoscut și ca „pirită” sau „aurul proștilor”) din cărbune.

Ca să determine dacă acesta se hrănea cu roci spațiale, trebuia să i se găsească o masă potrivită, una cu un amestec bun de metale, precum și un spațiu în care să se hrănească și să crească.

Echipa a ales un tip obișnuit de meteorit stâncos, numit Africa Nord-Vest 1172 (ANV 1172), o bucată de mineral de 120 de kilograme, descoperită în 2000.

„ANV este un material multimetalic care ar putea oferi mult mai multe urme de metal pentru a facilita activitatea metabolică și creșterea microbiană. Mai mult, porozitatea ANV 1172 ar putea să reflecte rata de creștere superioară a M. sedula”, a afirmat Tetyana Milojevic, astrobiolog, cercetător la Universitatea din Viena.

A fost aplicată o cultură pe niște bucăți de meteorit sterilizate, fiind monitorizate îndeaproape prin microscop și prin analiza ionilor de metal eliberați pe care microorganismele îi emanau când se hrăneau. De asemenea, microorganismele a fost hrănite cu mostre dintr-un amestec măcinat din același material.

Pentru comparație, câteva culturi microbiene similare au fost hrănite cu mostre din mineralul calcopirită, compus din cupru, fier și sulf.

Cele două „mese” au produs rate de creștere semnificativ diferite, iar numărul coloniilor a crescut mult mai repede când acestea erau hrănite cu meteorit. Oricare ar fi fost amestecul specific pe care îl oferea meteoritul, M. sedula a fost satisfăcută mult mai repede.

Inspectarea atentă cu alte tehnici de microscopie arată că microorganismul a folosit niște tehnici inteligente. În afara celulelor sale au fost observate niște balonașe minuscule, care se pare că ajutau la catalizarea reacțiilor, reducând totodată toxicitatea mesei lor.

Bancheta și toba de eșapament recuperate dintr-un autoturism lovit de meteoritul din Benld (foto medalion) în 1938. Foto: Wikimedia

„Meteoritul pare a fi mai benefic pentru acest microorganism arhaic decât o dietă de minerale terestre.”, spune Milojevic.

Analiza chimică și microscopică a rămășițelor banchetului a dezvăluit cercetătorilor o posibilă semnătură biologică pe care ar putea s-o folosească în viitor ca să detecteze dacă un meteorit – sau alte roci spațiale – au slujit drept hrană pentru microorganisme.

În timp ce ne uităm pe cer, sperând să găsim viață extraterestră, devine din ce în ce mai clar că microbii care au evoluat pe Pământ s-ar putea să fi călătorit în spațiu cu mult înaintea noastră.

Unele specii pot supraviețui aproape cu certitudine la condițiile extreme ale unui vid interplanetar, ceea ce dă naștere posibilității ca acești astronauți microscopici să contamineze alte corpuri stâncoase – fie deplasându-se cu mijloacele noastre tehnologice, fie aruncate în spațiu în urma unor coliziuni din trecut.

Dacă vrem să înțelegem cum au supraviețuit – dacă nu și prosperat – în spațiu acești autostopiști minusculi, va trebui să aflăm mai multe despre felul în care acționează ca să își asigure… o masă pe cinste.


Distribuie:

Citește în continuare

Lasă un comentariu