Orice oraș civilizat de pe Terra are o stație de tratare a apei, unde specialiștii monitorizează îndeaproape calitatea apei care ajunge la robinetele locuitorilor și se asigură că parametrii chimici sunt respectați. Însă în orașul Poznan, din Polonia, acest rol este dublat de opt scoici, care decid dacă oamenii primesc sau nu apă la robinet.
Specialiștii de la stația de epurare a apei din Poznan au una dintre cele mai interesante abordări când vine vorba de problema calității apei.
Aici, sistemele de monitorizare artificială sunt dublate de un sistem de monitorizare biologică, ce garantează că apa pompată prin conductele orașului este bună de băut.
Cele opt midii sunt conectate la o rețea de computere
Sistemele artificiale măsoară cu precizie compoziția chimică a apei, ceea ce este foarte util. Cu toate acestea, sistemele biologice ale uzinei sunt cele care permit o estimare mai fiabilă a gradului de toxicitate, deoarece iau în considerare o gamă de factori mult mai variată.
Aceste sisteme biologice sunt alcătuite din opt midii care au senzori lipiți pe cochilii. Scoicile sunt conectate la o rețea de computere și au control deplin asupra aprovizionării cu apă a orașului.
Dacă apa este curată, midiile rămân deschise și „fericite”. Însă atunci când calitatea apei scade prea mult, se închid și opresc în același timp și alimentarea cu apă a milioane de oameni.
Potrivit unei prezentări făcute de AquaNES (un proiect al Uniunii Europene care vizează integrarea elementelor naturale în sistemele de gestionare a apei), principala sursă de apă a orașului Poznan este râul Warta.
Problema este că Warta trece prin unele dintre cele mai dens populate zone din țară și prin unele dintre cele mai vechi zone industriale (unde industria grea este prezentă încă de la sfârșitul secolului XIX).
Acest lucru înseamnă că agenții poluanți pot ajunge în rezervele de apă potabilă ale orașului. Un motiv special de îngrijorare îl reprezintă metalele grele, cum ar fi cromul, care se infiltrează în sol și ajung în râu.
Cum funcționează sistemul
Aici intră în scenă midiile. Ca să se poată dezvolta, midiile au nevoie de apă curată, bine oxigenată, cu niveluri minime de impurități fizice sau chimice.
Sensibilitatea la agenții poluanți le face ideale pentru monitorizarea alimentării cu apă a orașului Poznan. Atunci când apa este curată, midiile rămân complet deschise, ca să se hrănească.
Când calitatea apei scade, își închid foarte repede cochiliile și își încetinesc metabolismul.
Practic, aceste „organisme indicatoare” le permit inginerilor să știe dacă apa este sigură pentru consumul uman, chiar dacă nu furnizează date concrete cu privire la calitatea acesteia, relatează ZME Science.
Utilizarea midiilor ca parte a unui sistem automat de alimentare cu apă a fost testată la Departamentul de protecție a apei de la Universitatea „A. Mickiewicz” din Poznan și s-a dovedit a fi un indicator foarte fiabil al calității apei.
Când se închide, midia activează senzorul lipit pe cochilie, care anunță computerul că ar trebui să oprească alimentarea cu apă.
Computerul este programat în așa fel încât să nu oprească alimentarea cu apă în situația în care doar una dintre scoici se închide, deoarece un astfel de comportament ar putea fi cauzat și de factori individuali.
Cu toate acestea, dacă patru dintre midii se închid în același timp, sistemul se oprește automat.
De obicei, scoicile sunt privite ca o pacoste, pentru că înfundă și deteriorează instalațiile de alimentare cu apă. Sistemul bazat pe scoici de la stația din Poznan, implementat încă din septembrie 1994, ar putea schimba această opinie.
