Fermierii britanici au găsit o armă neașteptată împotriva unui dușman invizibil care le devastează culturile. Nu e vorba de un insecticid mai puternic, ci de o hartă digitală care anticipează loviturile.
Aproape 44 de milioane de lire sterline pe an – atât pierd producătorii de grâu și rapiță din Marea Britanie din cauza limacșilor.
Creaturile lente, dar devastatoare, atacă frunzele fragile ale cerealelor, rod semințele de orz, ovăz și grâu, iar când se înmulțesc prea mult, obligă fermierii să abandoneze parcele întregi.
Până de curând, soluția era o singură: împrăștierea masivă de granule otrăvitoare, fără să știi exact unde lovești.
Șaisprezece fermieri au înjumătățit pesticidele
Acum, un proiect de cercetare derulat între 2023 și 2026, numit Slimers, rescrie regulile luptei. Douăzeci și opt de fermieri au lucrat cot la cot cu oamenii de știință, instalând capcane pentru gastropode pe propriile terenuri.
Datele strânse – combinate cu analize ale solului și cu modele climatice – au intrat într-un algoritm capabil să traseze hărți ale riscului. Rezultatul? Hărți predictive care arată exact unde limacșii se vor aduna cel mai probabil. Testele au fost convingătoare.
Șaisprezece agricultori au folosit aceste hărți în sezonul trecut și au reușit să înjumătățească cantitatea de pesticide aplicate. Nu doar că au salvat solul de substanțe chimice în exces, dar au și economisit bani.
„Am ridicat pragul la care intervin, pentru că am demonstrat că pot evalua riscul mult mai precis”, spune Charles Paynter, unul dintre fermierii implicați încă din prima fază.
Pentru el, harta nu mai e doar un instrument – e o certificare a faptului că poate lăsa natura să-și urmeze cursul fără teamă.
Soiuri de grâu care se apără singure de limacși
Profesorul Keith Walters, de la Harper Adams University, cel care a coordonat dezvoltarea modelului, explică de ce funcționează: „Știam de mult că limacșii nu apar la întâmplare pe câmpuri, ci se adună în zone specifice, în funcție de tipul de sol și de umiditate.
Datele culese de fermieri ne-au permis să confirmăm exact cum se refac aceste zone după perioadele cu exces de apă. ” Modelul nu doar prezice, ci și învață – fiecare nou sezon îi îmbunătățește acuratețea. Dar cercetătorii nu se opresc la hărți. În paralel, ei caută o soluție genetică.
Au identificat trei regiuni din genomul grâului care conferă rezistență la limaxul cenușiu de câmp. Descoperirea deschide calea către soiuri de grâu care, în viitor, vor putea face față singure atacurilor, fără intervenție chimică.
Până atunci, fermierii au învățat să privească harta înainte să deschidă sacul cu pesticide.
