La prima vedere, ai spune că bunătatea se învață. Un studiu recent demontează această certitudine. Cercetătorii de la trei universități europene au descoperit că micuții de 3 și 4 ani nu doar știu să fie buni, ci sunt și mai generoși atunci când nu au timp să se gândească.

Practic, instinctul lor brut, nerafinat, îi împinge spre cooperare, sinceritate și spirit de sacrificiu. Experimentul a fost gândit ca un fel de cursă contracronometru a deciziilor morale.

537 de copii, cu vârste între 3 și 10 ani, au fost puși în fața unor jocuri cu bomboane – instrumentul perfect pentru a măsura cât de mult sunt dispuși să împartă, să contribuie la un fond comun sau să spună adevărul când minciuna le-ar fi adus un avantaj direct. Secretul a stat în timp.

O parte dintre copii au fost nevoiți să decidă în mai puțin de 10 secunde, lăsându-se duși de primul impuls. Ceilalți au fost obligați să aștepte cel puțin 10 secunde înainte să răspundă, timp suficient pentru a-și pune întrebări și a cântări variantele.

Rezultatul a fost neașteptat pentru toată lumea. Copiii de 3 și 4 ani care au acționat rapid s-au dovedit semnificativ mai darnici și mai onești decât colegii lor de aceeași vârstă care au avut răgaz să reflecteze.

Instinctul lor pro-social era deja acolo, intact, fără să fi fost modelat de educație sau de raționamente morale complexe.

La 9-10 ani, reflecția susține bunătatea

Pe măsură ce vârsta crește, însă, tabloul se schimbă subtil. Cercetătorii au observat că la copiii de 9-10 ani, reflecția nu mai subminează bunătatea – dimpotrivă, o susține. Cei care aveau timp să se gândească ajungeau la același nivel de cooperare ca și cei care răspundeau din instinct.

Cu alte cuvinte, mintea învață să alerge în aceeași direcție cu inima. Concluzia e simplă și provocatoare în același timp: dezvoltarea nu înlocuiește instinctul de a face bine cu interesul personal. Pur și simplu îi adaugă un strat de gândire.

Copiii încep prin a fi buni spontan, abia apoi își dau seama de ce e bine să fie buni.

Educația morală ar trebui să pornească de la instinct

Studiul, publicat în Nature Human Behaviour, deschide o ușă importantă pentru educatori: dacă bunătatea e deja încorporată în primii ani de viață, poate că metodele de învățare a cooperării și a empatiei ar trebui să pornească de la această resursă naturală, nu să încerce să o construiască de la zero.

Următorul pas al echipei de cercetare va fi să exploreze cum decid copiii și adulții dacă o faptă greșită merită pedepsită și cum se raportează la autoritate. Din start, însă, avem o lecție valoroasă: instinctul de a fi bun e poate primul lucru pe care îl pierdem când ne gândim prea mult.