Emilio Salgari, scriitorul italian care s-a sinucis prin seppuku

La 25 aprilie 1911, scriitorul italian Emilio Salgari, cunoscut pentru celebra serie de romane în care protagonistul este aventurierul Sandokan, s-a sinucis făcându-și seppuku. Punea punct în mod dramatic unei vieți pline de nenorociri (sinuciderea tatălui, nebunia și moartea soției) și greutăți materiale.

După mai multe tentative de sinucidere eșuate, în primăvara lui 1911, Emilio Salgari și-a luat viața pe un deal de lângă Torino. A lăsat trei scrisori: una adresată copiilor, alta pentru editorii săi și, în fine, o alta pentru directorul unui ziar din oraș.

Emilio Salgari. Foto: Getty Images

Cea mai elocventă misivă a fost cea adresată editorilor săi:

„Pe voi, care v-ați îmbogățit pe pielea mea, ținându-mi familia într-o perpetuă mizerie sau chiar mai rău, vă rog doar, drept compensație pentru profiturile pe care vi le-am adus, să vă ocupați de cheltuielile înmormântării mele. Vă salut rupând stiloul.”

Părintele lui Sandokan

Munca fecundă a scriitorului și jurnalistului Emilio Salgari a început în 1883 cu o povestire scurtă, „I selvaggi della Papuasia”. În 1897 a publicat primul său roman, „Tay-See”, pe care ulterior l-a intitulat „Trandafirul din Dong-Giang”.

Coperta unei cărți din seria „Sandokan”, disponibilă și în România. Foto: Editura Andreas

Opera pentru care va fi cunoscut la nivel mondial, „Sandokan”, este un roman bazat pe viața unui personaj real, un aventurier spaniol.

„Sandokan” s-a transformat în cele din urmă într-un ciclu de romane cu titluri foarte cunoscute, precum „Tigrul din Malaezia” sau „Tigrii din Mompracem”.

După o perioadă petrecută prin birturi (pe care Salgari a numit-o „de aventuri”), în 1891 a cunoscut-o pe cea care se va dovedi iubirea vieții sale (și, de asemenea, o sursă de nenorociri): o tânără actriță de teatru pe nume Ida Peruzzi.

Cei doi s-au căsătorit la 30 ianuarie 1892 și au avut patru copii.

Tentativele de suicid

Ida Peruzzi, soția lui Salgari. Foto: Wikimedia

Însă viața lui Salgari începuse să meargă prost cu câțiva ani înainte de nuntă. În primul rând, tatăl său a murit în 1899 (s-a sinucis).

Apoi, era problema epuizării. Cu toate că Salgari lucra fără încetare, situația sa economică devenea din ce în ce mai grea.

În pofida imaginației sale inepuizabile, scriitorul a căzut într-o depresie profundă, din cauza căreia a încercat să se sinucidă aruncându-se cu pieptul pe o sabie, în 1909. A fost descoperit la timp de soție.

Ultima casă a lui Emilio Salgari din Torino, cu placa memorială. Foto: Wikimedia

Greutățile nu au încetat să-l asalteze pe Salgari, iar în decembrie 1910, marea sa iubire, Ida, a înnebunit. A fost internată într-un azil de nebuni, unde a murit în 1911.

Pentru Salgari, această ultimă nenorocire a fost prea mult. Așa cum a mărturisit într-o scrisoare, „am să mor în Valea San Martino, în apropierea locului unde, când locuiam pe strada Guastalla, mergeam să facem picnicuri”.

Trupul său acoperit de sânge a fost descoperit în după-amiaza zilei în care s-a sinucis, cu fața întoarsă spre răsărit. Și-a luat viața în stilul tradițional japonez, făcându-și seppuku, adică deschizându-și burta cu un cuțit.

Cadavrul a fost găsit de o spălătoreasă care plecase în pădure după lemne. Salgari încă avea cuțitul în mână.

Înmormântarea sa a avut loc în Parcul Valentino, dar a trecut neobservată, deoarece în acele zile populația din Torino era ocupată cu organizarea petrecerii de 50 de ani de la unificarea Italiei.

Contribuția lui Salgari la literatură, cu zeci de romane publicate, nu l-a făcut nici fericit, nici bogat. Scriitorul nu a putut depăși golul cumplit lăsat de sinuciderea tatălui, nebunia și decesul soției și numeroasele datorii.

Toate acestea au dus la sfârșitul tragic pe care și l-a scris singur. În 1933, și unul dintre fiii săi s-a sinucis.


Cărțile lui Emilio Salgari traduse în limba română se găsesc aici, aici și aici.

Ca să știi mai mult

Marii scriitori nu au avut nicidecum vieți plictisitoare, așa cum reiese din ceea ce am învățat la școală. Unii dintre cei care au lăsat în urmă opere literare de o inestimabilă valoare aveau apucături bizare, propriile slăbiciuni, vicii și frivolități. Pe scurt, erau și ei oameni ca noi. Din această carte hilară, plină de curiozități dintre cele mai puțin ortodoxe, vei afla aspecte picante din viețile unora dintre cei mai mari scriitori ai lumii, pornind de la William Shakespeare și ajungând până în vremurile noastre.

Comandă cartea „Viața secretă a marilor scriitori” pe Cartepedia, Cărturești sau Libris.


Distribuie:

Citește în continuare

Abonează-te gratuit la newsletter și vei primi în fiecare dimineață pe email cele mai interesante articole, filme și recomandări.
Fii fără grijă, nu facem spam.

Un comentariu la „Emilio Salgari, scriitorul italian care s-a sinucis prin seppuku”

  1. Stimata redactie,
    Am 71 de ani si, de la varsta de 5 ani sunt un fan infocat a lSF-ului. Prima mea carte de acest gen a fost “Minunile anului 2000” de Emilio Salgari care m-a marcat profund si mi-a transformat intr-un infocat amator al romanelor de fictiune. Salgari a fost un vizionar extraordinar, foarte prolific al genului, echivalentul italian al lui Jules VERNE. Este de mentionat ca toate “minunile” anului 2000 prezise de Salgari in 1903 s-au realizat inainte de 1950 (cu exceptia uneia singure, transportul regulat intre Pamant si Marte realizat cu obuze pline cu oameni sau, dupa caz, cu martieni).
    Nu am stiut de sfarsitul lui tragic si, de aceea, cred ca Salgari merita o completare a acestei fise – pentru care Va stau la dispozitie cu detaliile romanului ‘Minunile anuluii 2000″ pe care le am in minte perfect.
    Cu stima,
    arh. Horia Mihai NICOLESCU

    De aceea ma mira ca prezentarea de aici nu aminteste nimic de acest

    Răspunde

Lasă un comentariu