Când vine vorba de constipație, creierul ar putea fi mai implicat decât îți imaginezi. Aproape 15% din oamenii de pe glob se confruntă cu o formă cronică a acestei afecțiuni, iar una dintre variante – constipația cu tranzit lent – face ca deșeurile să se miște extrem de greu prin intestine.
Sistemul nervos enteric, acea rețea densă de neuroni care orchestrează contracțiile musculare ale tubului digestiv, este de multă vreme suspectat că joacă un rol central.
Dar un studiu recent, publicat în Frontiers in Immunology, sugerează că unele cazuri pornesc de fapt dintr-un dezechilibru al comunicării dintre intestin și creier.
Lanțul evenimentelor: de la microbi la neuroni
Cercetătorii au construit un model care leagă trei elemente esențiale: microbiota intestinală, mucoasa care căptușește intestinul și sistemul nervos enteric – cunoscut și sub numele de „al doilea creier”. Totul începe cu o schimbare în compoziția bacteriilor din colon.
Dieta, medicamentele sau stilul de viață pot altera acest ecosistem, iar microbii încep să producă alți metaboliți decât cei obișnuiți. Unii dintre aceștia, cum ar fi acizii grași cu lanț scurt proveniți din fermentarea fibrelor, sunt benefice.
Alții – rezultați din descompunerea acizilor biliari, din membranele bacteriene sau din metabolismul triptofanului – pot avea efecte nocive. Acești metaboliți pot slăbi bariera intestinală, stratul subțire care separă conținutul digestiv de restul organismului și care controlează ce trece în sânge.
Odată ce bariera devine mai permeabilă, substanțele bacteriene pătrund în țesuturi și declanșează inflamații. Autorii studiului subliniază un punct fin: nu slăbirea barierei în sine provoacă direct constipația, ci ea creează terenul pentru ca alte lucruri să meargă prost.
În etapele următoare sunt perturbate semnalele dintre neuroni, celule imunitare și microbi, precum și stratul muscular responsabil de mișcarea conținutului intestinal.
În final, pot apărea pierderi de neuroni, dezechilibre ale substanțelor chimice locale sau disfuncții ale celulelor care coordonează ritmul peristaltismului.
Ce tratamente se întrevăd pe termen lung?
„Dovezile actuale susțin existența unei legături între modificările microbiotei și constipație. Totuși, acestea provin în principal din studii observaționale și experimente pe modele de laborator, nu din dovezi directe obținute la oameni”, avertizează autorii, citați de ScienceAlert.
Cu alte cuvinte, mecanismul este plauzibil, dar încă nu pe deplin confirmat clinic. Din cauza acestei complexități, soluțiile ar trebui să abordeze mai multe ținte simultan.
Printre opțiunile explorate se numără refacerea microbiotei cu probiotice și prebiotice sau chiar transplantul de microbiotă fecală – o procedură care a arătat rezultate promițătoare în alte boli.
Alte strategii vizează reducerea inflamației locale sau protejarea neuronilor care controlează motilitatea intestinală, deși tratamente de acest tip nu sunt încă disponibile pentru constipație.
Pe viitor, spun cercetătorii, aceste abordări ar putea fi combinate cu terapiile clasice care îmbunătățesc funcția intestinului și hidratarea scaunului. Până atunci, rămâne de văzut cât de mult poate fi rescrisă povestea constipației – și cine, de fapt, o scrie.
