Un pește cu craniul transparent a fost imortalizat în voie, la sute de metri sub suprafața Atlanticului, într-o zonă pe care hărțile o arată aproape goală.
Specimenul face parte din Winteria telescopa, o specie atât de fragilă încât, până acum, nimeni nu reușise să o filmeze acolo unde trăiește cu adevărat. Momentul a avut loc la 710 metri adâncime, în ecosistemul crepuscular al oceanului – acolo unde lumina soarelui aproape că nu mai pătrunde.
Când camera a prins peștele cu ochi tubulari, oamenii de știință au știut imediat că au ceva rar. Anatomia acestui locuitor al adâncurilor este atât de delicată încât, atunci când un exemplar este adus la suprafață, cupola lichidă care îi acoperă capul se prăbușește.
Ani la rând, specialiștii nici măcar nu bănuiau că această structură există. Văzându-l viu, la adâncimea lui, au putut observa o trăsătură care altfel dispare odată cu capturarea. „Această descoperire arată de ce explorarea este încă importantă”, a spus Micallef.
Chiar și în Atlantic, unde plăcile tectonice sunt studiate de decenii, există colțuri în care o primă privire atentă dezvăluie ceva cu totul nou.
Cum hrănește serpentinizarea viața în întuneric
Cercetătorii de la bordul navei Falkor, conduși de oceanograful Aaron Micallef, scotociseră o lună întreagă printre fracturile tectonice ale regiunii Doldrums. Nu veniseră special după pești ciudați, ci după izvoare hidrotermale, falii și munți submarini.
Însă vehiculul telecomandat SuBastian, ajutat de robotul autonom The Childlike Empress, a scos la iveală mai mult decât geologie. Agenții au dat peste un peisaj subacvatic în care animalele abia se lasă văzute.
Expediția a vizat Zona de Megatransformare și Fractură Doldrums, un labirint de fisuri submarine care se întinde pe aproximativ 60.000 de kilometri pătrați (23.000 de mile pătrate).
Aici, fundul oceanului se afundă cu mii de metri, tăind Creasta Mid-Atlantică – parte din cel mai lung lanț muntos de pe planetă. În această regiune puțin explorată, echipa a găsit nu unul, ci două câmpuri hidrotermale complet necunoscute.
Ele se aflau la aproape 4.000 de metri (13.123 de picioare) adâncime, acolo unde căldura și substanțele chimice scoase din interiorul Pământului creează oaze de viață în întuneric total.
Ceea ce face aceste câmpuri speciale este asocierea lor cu serpentinizarea, un proces chimic în care apa de mare reacționează cu peridotitul, un mineral vulcanic. Reacția produce hidrogen și alte substanțe care hrănesc comunități microbiene capabile să supraviețuiască fără lumina soarelui.
Printre puținele câmpuri cunoscute de acest tip se numără și faimosul „Lost City”.
Jyotika Virmani, director executiv al Institutului Oceanografic Schmidt, a explicat că serpentinizarea generează atât căldură, cât și energie chimică – iar înțelegerea ei mai profundă ar putea da indicii despre cum să căutăm viață pe alte planete.
Calmarurile fantomatice deschid perspective planetare
Imaginile culese de camerele robotizate arătau câmpurile hidrotermale pline de viață: roiuri de creveți, crabi fantomatici și anemone fragile, cu aburi ieșind prin coșurile minerale. Dar o altă surpriză a apărut mult mai jos.
La exact 3.634 de metri, cercetătorii au întâlnit două calmaruri cu aripioare mari, din genul Magnapinna – creaturi considerate printre cele mai stranii ale adâncurilor.
Aceste observații biologice au adăugat o dimensiune neașteptată unei misiuni concentrate inițial pe structurile geologice ale regiunii Doldrums. Articolele științifice care detaliază descoperirile nu au fost încă publicate.
Până atunci, expediția a lăsat în urmă un set de observații directe dintr-un peisaj care abia acum începe să fie cartografiat cu adevărat. „Am sosit în căutarea unor izvoare hidrotermale, falii și munți submarini.
Plecăm cu ceva și mai valoros: o înțelegere mai profundă a ecosistemelor dintr-una dintre cele mai puțin explorate regiuni ale Oceanului Atlantic”, a spus Paula Zapata Ramirez, de la Universidad Pontificia Bolivariana.
„Fiecare probă, fiecare imagine și fiecare descoperire ne aduc cu un pas mai aproape de înțelegerea părților ascunse ale planetei noastre. ”
