Camioane întregi încărcate cu cărți second-hand ajung la o fabrică despre care puțini știu ce ascunde. Înăuntru, angajații încarcă volume într-o mașină de tăiat acționată hidraulic. Paginile zboară, sunt adunate, apoi trec printr-un scanner industrial.
Ieșirea: fișiere digitale pure, gata să fie digerate de un model de inteligență artificială. Cărțile fizice, cândva simbol al cunoașterii sau al decorului, au devenit materie primă: hrană pentru LLM-uri. Anthropic, compania din spatele modelului Claude, a recurs exact la acest procedeu.
Conform informațiilor obținute de 404 Media, echipa a cumpărat cantități masive de cărți uzate de la revânzători, a tăiat cotoarele cu ajutorul unor prese hidraulice și a scanat fiecare pagină cu echipamente profesionale.
Nimic din ceea ce făceau nu era ilegal, cel puțin din punctul de vedere al instanțelor. S-au sprijinit pe un principiu juridic numit „doctrina primei vânzări”: odată ce ai cumpărat un obiect, poți face ce vrei cu el, fără acordul autorului.
Iar transformarea textului tipărit în date numerice a fost considerată de un judecător o utilizare „transformativă”, protejată astfel de fair use.
Doctrina primei vânzări: scut juridic pentru AI
Dar Anthropic nu este singurul jucător pe această piață. Meta a fost acuzată că a folosit cărți piratate. Alte laboratoare au descoperit că varianta fizică e mai sigură: nu e contaminată de textul generat de AI, care a invadat deja internetul. Așa a apărut o nouă nișă de business.
ISBNdb, un site care odinioară ajuta librăriile și bibliotecile să găsească volume, se laudă acum că deține „cea mai mare bază de date de cărți din lume” și că poate livra între 1.000 și un milion de exemplare per comandă, în cel mai strict secret.
„Problema de imagine e reală”, admite site-ul, citat de 404. „«O companie de IA distruge două milioane de cărți» nu e un titlu care să trezească simpatie. ”
Librarii descoperă adevărata destinație a cărților lor
Un mic librar din străinătate povestește cum, într-o zi, vânzările i-au sărit de la 20 de cărți pe săptămână la câteva sute. Toate aveau cod ISBN, iar selecția părea întâmplătoare. A înțeles imediat: laboratoarele de AI cumpără în bloc. „Personal, am sentimente amestecate”, spune el.
„Pe de o parte, scot bani și scap de stoc vechi. Pe de altă parte, știu ce se întâmplă cu cărțile — inclusiv cu exemplare rare și epuizate — și nu-mi place. ” Aceeași poveste se repetă în Olanda, unde librăriile specializate în volume rare sunt copleșite de comenzi suspecte. Cine anume cumpără?
Nu se știe cu siguranță. Servicii ca ISBNdb promit anonimat. Librarii pot doar să ghicească după volum și după tipul de carte cerut. E o cursă tăcută: pe măsură ce internetul devine tot mai poluat de text generat de AI, singura sursă curată rămâne hârtia tipărită înainte de 2022.
Și pentru a o transforma în date, companiile sunt gata să taie, să scaneze și să arunce.
