Unele omizi refuză să mănânce orice altceva decât o singură plantă. Altele înghit aproape orice frunză. Ce le diferențiază? Un studiu publicat în Nature Communications a încercat să dezlege această enigmă.
Cercetătorii au compilat informații despre dieta a peste 10.000 de specii de fluturi și peste 150.000 de specii de plante, adunând aproximativ 87 de milioane de observații din teren. Au împărțit apoi globul într-o rețea de pătrate de 100 pe 100 de kilometri.
Pentru fiecare căsuță din această uriașă hartă au analizat ce anume mănâncă larvele locale și cât de înrudite sunt plantele din meniul lor. Datele au fost corelate cu clima – temperaturi, precipitații – și cu diversitatea botanică.
Rezultatul surprinde: acolo unde există o varietate bogată de plante, omizile devin mult mai pretențioase. Efectul este cel mai puternic în apropierea tropicelor.
Aparent, când au de ales, insectele pot „investi” într-o singură familie de plante, învățând să-i ocolească apărările chimice și reducând concurența cu alte specii.
Cum influențează temperatura dieta omizilor
Dar temperatura complică lucrurile. În climatele mai calde, omizile tind să aibă diete mai variate. Stresul termic și sezonalitatea le obligă să încerce mai multe tipuri de plante pentru a supraviețui. Totuși, chiar și așa, diversitatea vegetală copleșește efectul temperaturii.
De aceea, regiunile tropicale rămân locul unde trăiesc cei mai specializați consumatori.
Insulele: o excepție neașteptată
Și mai există o excepție neașteptată: insulele. Acolo, când găsesc mai multe familii de plante, fluturii devin mai generaliști, nu mai selectivi – exact opusul comportamentului de pe continente.
Motivele sunt legate de supraviețuirea într-un mediu limitat: insectele insulare trebuie să se adapteze rapid și să accepte o gamă mai largă de hrană. Regula se inversează însă atunci când pe o insulă domină specii endemice.
În aceste cazuri, plantele și insectele, izolate de milenii, s-au specializat unele pe altele, iar omizile revin la o dietă extrem de restrânsă.
