Inteligența artificială generativă, tehnologia din spatele unor instrumente precum ChatGPT, promite să schimbe fundamental modul în care va funcționa piața muncii în următorii cinci ani.
Conform unui raport al Forumului Economic Mondial, se estimează că până în 2030, un sfert din locurile de muncă existente la nivel global vor fi influențate de aceste tehnologii.
Această influență constă nu neapărat în înlocuirea completă a muncii umane, ci mai degrabă într-o reconfigurare a sarcinilor, unde activitățile repetitive și administrative vor fi automatizate.
Domenii precum finanțele, resursele umane, marketingul, serviciile pentru clienți și IT-ul se numără printre cele care vor resimți cel mai puternic aceste schimbări.
Raportul subliniază că nu se așteaptă un val masiv de șomaj, ci mai degrabă o necesitate de adaptare rapidă, implicând dobândirea de competențe digitale, de analiză critică și de colaborare cu algoritmi. Guvernele și companiile vor trebui să asigure reskilling-ul forței de muncă.
În România, efectele GenAI vor fi resimțite diferit în funcție de nivelul de digitalizare din fiecare sector.
Datele Eurostat și ale Comisiei Europene indică faptul că România se află pe ultimele locuri în UE în ceea ce privește competențele digitale ale populației și digitalizarea administrației publice.
Totuși, anumite sectoare sunt direct vizate de transformări: sectorul de outsourcing și BPO va fi afectat datorită automatizării sarcinilor repetitive, iar domeniul financiar și contabilitatea ar putea vedea introducerea sistemelor AI în sarcinile uzuale.
În educație, tehnologiile AI pot modifica metodele de predare, mai ales în învățământul superior. De asemenea, administrația publică are oportunitatea de a se moderniza prin integrarea GenAI în procesele birocratice.
Conform analizei McKinsey Global Institute, în România ar putea fi automatizate până la 40% din activitățile curente în anumite industrii, dar acest lucru depinde de infrastructură, investiții și viziunea politică.
Principalele provocări nu sunt legate de existența tehnologiei, ci de pregătirea atât a sistemului educațional, cât și a pieței muncii pentru a face față tranziției. Programele de formare profesională din România sunt în prezent fragmentate și nu răspund suficient nevoilor actuale.
Există riscul ca GenAI să accentueze inegalitățile regionale și sociale în absența unor politici coerente de coeziune digitală. Etica utilizării GenAI este o altă temă insuficient dezbătută.
Automatizarea deciziilor în domenii sensibile poate duce la decizii netransparente sau discriminatorii, iar România nu dispune încă de un cadru legislativ pentru reglementarea acestora.
GenAI poate fi percepută atât ca o oportunitate, cât și ca un risc pentru România, influențând locurile de muncă slab calificate și repetitive și oferind, totodată, o șansă de modernizare economică.
Succesul depinde de colaborarea eficientă între guvern, universități și sectorul privat în vederea recalificării forței de muncă și adaptării legislației la noile realități tehnologice.
Fără o strategie clară, România riscă să devină periferică, sub controlul deciziilor luate în alte centre tehnologice mondiale. Totuși, o abordare proactivă ar putea accelera transformarea digitală a economiei românești, oferind locuri de muncă mai bine plătite și mai puțin monotone.
