Un rover veterinar, cu o roată aproape de a se desprinde, tocmai a livrat o surpriză pe care puțini o mai așteptau. În craterul Gale, unde Curiosity își târăște cu greu roțile de peste un deceniu, solul s-a transformat brusc într-un puzzle geometric uriaș.
Nu e vorba de vreun semn lăsat de o civilizație dispărută sau de urmele unor insecte colosale – deși, la prima vedere, imaginea ar putea părea desprinsă dintr-un film SF. Totul a pornit de la o pată mai deschisă la culoare, semnalată de camerele sateliților aflați pe orbită.
Curiosity a primit ordin să se îndrepte acolo, iar când a sosit, echipa de la sol a rămas fără cuvinte. Suprafața era acoperită de o rețea de forme poligonale, aliniate una lângă alta ca într-un fagure gigantic.
Marginile acestor celule păreau să fie roase de vânt și praf, cu atât mai mult cu cât roverul înainta.
Ce spune natura despre acest model?
Cercetătorii au stins imediat orice speculație fantastică. Natura, spun ei, știe să deseneze astfel de modele fără ajutorul nimănui. Furtuna hexagonală de la polul nord al lui Saturn, cu pereții săi aproape perfecți, este un exemplu.
La fel și celebra colonadă din Irlanda de Nord, unde 40.000 de stâlpi de bazalt ies din pământ într-o ordine care uluiește orice ochi. Nu e decât geologie pură.
Pietre negre aduse din cosmos?
Dar spectacolul nu se oprește aici. În aceeași zonă, Curiosity a dat peste o mulțime de pietre mici, de un negru dens. Atmosfera lui Marte e atât de subțire încât meteoriții ajung aproape nestingheriți la sol.
Așa că oamenii de știință se întreabă acum dacă aceste fragmente au fost aduse de un impact cosmic – fie din straturile mai înalte ale craterului, fie din afară, fie chiar din spațiu.
Analizele anterioare pe roci similare au scos la iveală nichel, un mineral mai degrabă întâlnit în meteoriți decât în roca marțiană obișnuită. Deocamdată, nimeni nu poate spune cu siguranță câte dintre aceste bolovani negri sunt cu adevărat veniți din cer.
Răspunsul e blocat în datele pe care instrumentul ChemCam le-a colectat deja. Curiosity și-a îndreptat laserul spre structurile poligonale și spre pietre, iar rezultatele sunt așteptate în zilele următoare.
Până atunci, roverul continuă să înainteze, șchiopătând pe roata sa avariată, către un alt câmp de roci întunecate, zărit mai devreme din orbită.
