Pentru prima dată, oamenii de știință au reușit să extragă dovezi moleculare dintr-un pterosaur, una dintre reptilele zburătoare preistorice. Fosila, descoperită în nord-estul Braziliei, este atât de bine păstrată încât a păstrat urme de steroizi timp de 113 milioane de ani.
Iar acești compuși rari spun acum o poveste despre ce mânca creatura și cum a reușit să supraviețuiască intactă atâta timp. Echipa internațională de cercetători, coordonată de Universitatea Curtin, a analizat o falangă fosilizată a aripii.
Osul se remarcase deja prin conservarea sa tridimensională ieșită din comun. Când au studiat chimia acestuia, au descoperit molecule care nu ar fi trebuit să mai existe după atâta vreme.
Profesorul Kliti Grice, autorul principal al studiului, a calificat specimenul drept o adevărată capsulă temporală. Echipa sa a detectat steroizi conservați în fosilă, o apariție extrem de rară la o asemenea vechime.
Pe baza acestor urme moleculare, cercetătorii au concluzionat că pterozaurul se hrănea probabil cu pește sau calmar. Pterozaurii au fost primele vertebrate capabile să zboare activ și au trăit alături de dinozauri. Unele specii atingeau anverguri ale aripilor de până la 12 metri.
Oasele lor goale, asemănătoare cu cele ale păsărilor moderne, puteau favoriza o conservare excepțională atunci când condițiile de mediu erau potrivite.
Cum a conservat oxigenul rămășițele preistorice
Este pentru prima oară când se identifică astfel de compuși într-un pterosaur. Rezultatele, publicate în revista iScience, nu oferă doar indicii despre alimentația animalului, ci contrazic și o teorie veche despre cum se formează fosilele.
Până acum, oxigenul era văzut în principal ca un factor distructiv în procesul de fosilizare, descompunând materia organică. Dar această descoperire arată că, în anumite condiții, oxigenul poate face exact invers.
Microbii antici, în special bacteriile care oxidează sulful, au declanșat un proces de mineralizare în jurul rămășițelor. Treptat, acest mecanism a sigilat corpul și a conservat atât structura osoasă, cât și amprentele chimice. După moartea pterozaurului, acesta s-a așezat pe fundul mării.
Microbii au început să descompună țesuturile moi și grăsimile. Printre aceștia, bacteriile oxidante de sulf au jucat un rol esențial: activitatea lor a provocat mineralizarea, care a încapsulat treptat rămășițele.
În loc să fie distruse de oxigen, fosilele au fost conservate tocmai datorită acestuia, prin procese oxidative orchestrate de microbiomi antici.
Un nou mecanism global de conservare a fosilelor
Studiul subliniază cât de valoroasă poate fi paleontologia moleculară. Atunci când compușii chimici se păstrează alături de os, ele oferă o fereastră suplimentară spre viețile animalelor dispărute și spre mediul în care au trăit.
Cercetătorii cred că mecanismul descoperit acum ar putea explica și alte fosile remarcabile găsite în situri diferite. Dovezile se acumulează și arată că microorganismele au avut un rol mult mai important decât se credea în supraviețuirea rămășițelor antice.
Studiul sugerează chiar că acest proces ar putea reprezenta un nou mecanism global de tip Lagerstätten, acele condiții speciale care permit formarea fosilelor excepțional de bine păstrate.
