O coloană de abur ieșind din pământ, într-o regiune izolată din sudul Albaniei, a dezvăluit o comoară ascunsă la sute de picioare adâncime.
Este vorba despre cel mai mare lac termal subteran confirmat vreodată pe planetă, un bazin vast de apă minerală caldă, situat în Peștera Atmos, aproape de granița cu Grecia.
Descoperirea nu a fost întâmplătoare: în 2021, o echipă de cercetători cehi, care studia izvoarele termale din regiunea Vromoner, a observat aburul și a bănuit că sub calcar fierbe o lume nevăzută.
Pentru a ajunge la ea, au fost necesare coborâri periculoase cu frânghia, monitorizarea atentă a gazelor și echipamente specializate de cartografiere. La baza unui abis de peste 328 de picioare, au dat peste un flux termal puternic și un lac imens.
„Pentru ca știința cehă să poată prezenta această descoperire fenomenală, a fost necesar să se efectueze cercetări științifice și măsurători precise,” a declarat Marek Audy, liderul expediției, într-un comunicat al Fundației Neuron.
Lacul a primit numele fundației care a finanțat echipamentele esențiale: Lacul Neuron.
Dimensiunile exacte ale lacului Neuron
Măsurătorile au relevat dimensiuni care îl plasează la un alt nivel. Conform raportului științific, lacul se întinde pe aproximativ 460 de picioare în lungime și 138 de picioare în lățime, cu o linie de țărm de 1.130 picioare și o suprafață de aproape 34.450 picioare pătrate.
Adâncimea maximă atinge 25 picioare, iar volumul de apă este estimat la 294.300 picioare cubice. Temperatura apei rămâne aproape constantă, în jur de 79°F, pe tot parcursul anului.
Localizarea exactă diferă ușor între surse – fundația o situează la aproximativ 330 de picioare sub suprafață, în timp ce raportul oficial vorbește de 420 de picioare – dar toate relatările confirmă că accesul necesită străbaterea unui sistem tehnic de peșteri.
O peșteră hipogenă sculptată în milioane de ani
Ceea ce face această descoperire cu adevărat remarcabilă nu este doar dimensiunea, ci și modul în care s-a format. Peștera Atmos este un exemplu clasic de peșteră hipogenă, creată nu de ape de suprafață, ci de fluide bogate în minerale care se ridică din adâncuri.
Apele termale din zonă conțin hidrogen sulfurat, iar atunci când acest gaz întâlnește oxigenul, se transformă în acid sulfuric. Acesta reacționează cu calcarul, transformându-l treptat în gips și sculptând cavități uriașe de-a lungul a milioane de ani. Cercetătorii nu s-au oprit aici.
Folosind un scaner LiDAR mobil și echipamente sonar, au cartografiat în detaliu Peștera Atmos și sistemele învecinate – Sulfur, Breška și Kobyla. Testele cu substanțe marcatoare au arătat că apa din lac se scurge spre izvoarele din vale, deși Izvorul Old Spa pare să aibă o sursă diferită.
Debitul total al izvoarelor din regiune atinge aproximativ 53 de galoane pe secundă. Echipa colaborează acum cu autoritățile locale pentru a include aceste peșteri unice în Parcul Național Vjosa, un demers care ar putea revoluționa înțelegerea ecosistemelor subterane și a proceselor geologice.
„Vrem să explorăm și alte părți ale peșterii, să aflăm mai multe despre geologia și biologia acestei zone,” a promis Audy.
