Un grup de neuroni care există de sute de milioane de ani tocmai a rescris ceea ce știam despre atenție.

Cercetătorii de la Universitatea Johns Hopkins au descoperit că o rețea neuronală străveche, ascunsă în trunchiul cerebral, este de fapt principalul „motor de selecție” al atenției spațiale – nu cortexul, așa cum se credea până acum.

Publicat în revista Nature Communications, studiul pe șoareci arată că acești neuroni inhibitori, care folosesc acidul gama-aminobutiric (GABA) ca mesager chimic, decid ce informație contează și ce poate fi ignorat.

Eșecul filtrării senzoriale în modelele experimentale

Imaginați-vă un șoarece antrenat să atingă cu nasul imagini pe un ecran tactil pentru o recompensă. În timpul sarcinii, pe ecran apar elemente care distrag atenția.

Când cercetătorii au oprit activitatea neuronilor din zona numită complex tegmental lateral parabigeminal (PLTi), animalul a devenit brusc incapabil să ignore acești distractorii – orice mișcare periferică îi capta atenția.

A doua zi, când neuronii au fost reactivați, același șoarece putea din nou să se concentreze, filtrând cu ușurință perturbările. „Un semn distinctiv al ADHD este că până și cei mai slabi factori distrag atenția”, explică Shreesh Mysore, neurocercetătorul care a condus echipa.

„Exact asta am văzut când am oprit acești neuroni. ” Cercetătorii au observat că singura funcție afectată atunci când acești neuroni sunt inhibați este capacitatea de a prelua informații concurente, de a le compara și de a acorda prioritate locației cu cea mai importantă informație.

Nimic altceva nu s-a stricat în creierul șoarecilor – doar acest filtru fin al atenției.

O descoperire ancestrală cu implicații terapeutice majore

Până acum, neuroștiința considera că atenția spațială selectivă este controlată exclusiv de cortex, o regiune cerebrală mai recentă.

Noua descoperire aruncă în aer această teorie: o structură mult mai veche, conservată de-a lungul a sute de milioane de ani de evoluție, joacă un rol executiv major în acest proces.

Rețeaua PLTi, situată adânc în trunchiul cerebral, este atât de bine păstrată încât toate dovezile actuale indică faptul că aceiași neuroni existenți la șoareci funcționează similar la oameni.

ADHD, o tulburare care afectează milioane de oameni, este caracterizată tocmai de o dificultate profundă de a filtra informațiile concurente.

Faptul că neuronii din PLTi folosesc GABA – un neurotransmițător a cărui activitate este deja cunoscută ca fiind dereglată în ADHD – deschide o pistă terapeutică complet nouă. „Este exact ceea ce vedem la oamenii cu ADHD”, spune Mysore.

„Dar în ziua următoare, când neuronii sunt reporniți, același animal poate ignora din nou distractorii, chiar și pe cei foarte puternici.

” Confirmarea acestor mecanisme la oameni ar putea deschide calea către noi strategii terapeutice pentru gestionarea ADHD, arătând că, înainte de a fi o funcție corticală sofisticată, concentrarea a fost dintotdeauna o decizie primitivă, luată în străfundurile creierului nostru.