Cercetătorii au descoperit că cel mai rapid păianjen din lume poate alerga mai repede decât un om care merge în pas normal. Viteza sa atinge aproape 3,6 metri pe secundă, ceea ce înseamnă peste 13 kilometri pe oră.
Pentru a afla acest lucru, o echipă de oameni de știință a analizat 258 de specii diferite, folosind un sistem simplu de laborator: o cameră video și o suprafață marcată cu o grilă, care măsura timpul dintre două puncte fixe.
Campionul absolut este un păianjen vânător din genul Heteropoda, originar din Queensland, Australia. Performanța sa depășește ritmul obișnuit de jogging al unui om, care se situează, de regulă, între 6 și 10 kilometri pe oră.
Până acum, recordul neoficial îi aparținea unei alte specii – păianjenul marocan Cebrennus rechenbergi, celebru pentru că se rostogolește ca o roată pentru a scăpa de prădători.
Însă acea mișcare nu este considerată alergare propriu-zisă, iar viteza sa maximă, de aproximativ 1,7 metri pe secundă, este cu mult sub cea a noului deținător.
Ce face un păianjen atât de rapid?
Scopul cercetării nu s-a limitat însă la stabilirea unui clasament. Oamenii de știință au vrut să înțeleagă ce anume, în anatomia și evoluția acestor creaturi, le permite să alerge atât de rapid.
După ce au luat în calcul dimensiunea corpului și gradul de înrudire dintre specii, au constatat că performanțele superioare sunt asociate în primul rând cu picioare relativ mai lungi.
Într-o măsură mai mică, contează și stilul de viață ecologic – dar nu grosimea picioarelor sau tipul de suprafață pe care se deplasează, fie ea verticală sau orizontală. Deși speciile mai mari tind, în general, să fie mai rapide, există excepții remarcabile care sfidează logica.
De exemplu, minusculul păianjen portocaliu Oonops pulcher cântărește de aproximativ 30.000 de ori mai puțin decât campionul Heteropoda, dar este doar de 18 ori mai lent. Această disproporție ilustrează un principiu mai larg: cele mai rapide animale nu sunt nici cele mai mari, nici cele mai mici.
Totul ține de limitele impuse de dimensiunea corpului și de capacitatea mușchilor de a genera energie.
Excepții care sfidează logica dimensiunii
„Un ghepard, de exemplu, aleargă fără probleme mai repede decât majoritatea câinilor de dimensiuni similare.
Acest lucru i se datorează faptului că stilul său de viață a favorizat viteza, însă performanța rămâne limitată de legile fizicii”, a explicat biomecanicianul David Labonte, unul dintre autorii studiului.
În același timp, analiza a relevat că păianjenii care vânează activ pe sol sunt, raportat la dimensiunea lor, cei mai rapizi – pentru că depind de viteză pentru a prinde prada. În schimb, speciile apărute mai recent în evoluție prezintă cele mai mari diferențe de performanță între ele.
Autorii consideră că acesta este cel mai amplu studiu dedicat vreodată vitezei păianjenilor.
Ei subliniază că, într-o epocă în care Inteligența Artificială și învățarea automată domină cercetarea, experimentele directe și datele culese din natură rămân fundamentale pentru a înțelege cum evoluția modelează mișcarea animalelor.
Studiul, aflat încă în etapa de evaluare, este disponibil pe platforma bioRxiv.
