Timp de mai bine de un secol și jumătate, cel mai vechi schelet complet de dinozaur descoperit vreodată a stat într-un muzeu londonez, aproape neatins de ochii cercetătorilor. Acum, pentru prima dată, o echipă de specialiști a descifrat cu adevărat ce ascunde fosila.
Găsit în stânci vechi de 193 de milioane de ani, pe celebra Coastă Jurasică a Angliei, Scelidosaurus a fost adus la lumină în zorii paleontologiei. A ajuns la Richard Owen, omul care a inventat însuși termenul de „dinozaur”.
Cu toate acestea, Owen nu a scris mai mult de două articole sumare despre el, lăsând cea mai mare parte a anatomiei sale învăluită în mister.
Structuri unice găsite pe craniul fosilei
A urmat o uitare aproape totală, care a durat generații întregi. Abia în ultimii trei ani, dr. David Norman, de la Universitatea din Cambridge, a deschis din nou cutia cu oase, hotărât să scoată la lumină adevărul.
A studiat fiecare fragment din colecția Muzeului de Istorie Naturală, iar rezultatele au fost publicate în patru studii ample. „Ce se știa, de fapt, până acum despre Scelidosaurus? Extrem de puțin!”, a mărturisit Norman, uimit de propriile descoperiri.
Una dintre cele mai mari surprize a fost craniul. Marginile sale posterioare erau prevăzute cu structuri asemănătoare unor coarne, iar în os s-au găsit elemente care nu mai fuseseră observate la niciun alt dinozaur.
Suprafața aspră a craniului indică faptul că, în viață, era acoperit de scuturi dure, cornoase, aidoma celor de la țestoasele moderne. Dar protecția nu se oprea aici. Întregul corp al Scelidosaurus era încărcat cu plăci osoase și țepi, formând o armură naturală aproape totală.
Este cea mai clară imagine pe care o avem, la aproape 200 de milioane de ani distanță, asupra acestui locuitor al Jurasicului timpuriu.
Strămoșul direct al ankilosaurilor
Cercetarea lui Norman rezolvă, în același timp, o dispută veche de decenii. Multă vreme, oamenii de știință au crezut că Scelidosaurus era o rudă comună atât a stegosaurilor, cât și a ankilosaurilor.
Noua anatomie spune altceva: dovezile indică faptul că era, de fapt, un strămoș direct al ankilosaurilor – dinozaurii masivi, blindați, care aveau să domine Cretacicul. Vechimea sa îl plasează într-un moment unic, la „nașterea” evolutivă a unuia dintre marile grupuri de dinozauri, Ornithischia.
„Este regretabil că un dinozaur atât de important, descoperit într-un moment critic, nu a fost niciodată descris corect”, a spus Norman. „Acum, în sfârșit, a fost studiat în profunzime și oferă perspective total neașteptate asupra biologiei dinozaurilor timpurii. Mai bine mai târziu decât niciodată.
”
