Moartea fără urmași direcți nu înseamnă automat că averea dispare în buzunarele statului. În România, Codul Civil stabilește o ierarhie clară a rudelor care vin la moștenire, iar regulile sunt mult mai nuantate decât ar crede majoritatea.
Când nu există copii sau nepoți, primul chemat la împărțire este soțul supraviețuitor. Cota lui exactă depinde însă de cine mai trăiește din familia defunctului.
Dacă alături de soț mai sunt în viață părinții și frații, acesta primește o treime din avere, iar restul de 2/3 se împarte între părinți și frați. Situația se simplifică atunci când trăiesc doar părinții: soțul ia jumătate, iar părinții împart cealaltă jumătate.
În schimb, dacă nu există decât bunici sau unchi, soțul ajunge să ia trei sferturi din moștenire. Și dacă soțul este complet singur, fără nicio rudă până la gradul al patrulea inclusiv, atunci el moștenește întreaga avere.
Abia în lipsa totală a oricărui moștenitor legal, statul intră în scenă și preia bunurile ca moștenire vacantă.
Moștenirea urcă treptat pe scara rudeniei
Dar ce se întâmplă cu restul rudelor când nu există copii? Legea funcționează ca o piramidă inversată. Prima dată vin părinții – mama și tatăl – împreună cu frații și surorile, plus eventualii nepoți de frate dacă frații au decedat.
În cazul unei persoane necăsătorite care lasă în urmă ambii părinți și doi frați, averea se împarte exact în două: jumătate revine părinților (câte 25% fiecare), iar cealaltă jumătate fraților (tot 25% fiecare).
Dacă nici părinții, nici frații nu mai sunt în viață, moștenirea urcă la bunici, apoi la străbunici. Abia după aceea vin unchii, mătușile și verii primari, până la gradul al patrulea de rudenie.
Testamentul poate răsturna orice regulă
Toate aceste reguli pot fi însă răsturnate printr-un simplu testament. Legea îți permite să hotărăști altfel – de pildă, să lași totul soțului, unui prieten sau unei asociații. Există însă o limită importantă: moștenitorii rezervatari. În lipsa copiilor, aceștia sunt soțul și părinții.
Frații, unchii sau verii nu beneficiază de această protecție. Asta înseamnă că poți exclude complet frații din testament, dar nu poți priva părinții de jumătate din cota lor legală. Ei vor primi, indiferent de voința ta, acea porție numită rezervă succesorală.
Așadar, dacă nu ai copii și nu faci nimic, averea ta va urma un traseu genealogic precis, în care soțul, părinții și frații au prioritate.
Dacă vrei să schimbi acest traseu, un testament redactat la notar este singura soluție – și singurul mod de a te asigura că bunurile tale ajung exact acolo unde ți-ai propus.
