Talamusul drept și amigdala stângă pierd din volum la cei care lucrează noaptea. Nu e vorba de efecte dramatice, dar modificările sunt reale și au fost măsurate la peste 2.000 de persoane angajate în ture de noapte.
Neurocercetătorii din Singapore au analizat cel mai amplu set de date disponibil până acum: 14.198 de adulți de vârstă medie și înaintată din UK BioBank, toți cu RMN-uri și fișe medicale complete.
Cei care au lucrat în ture de noapte au arătat o scădere modestă a volumului în talamusul drept, o regiune esențială pentru memorie, și în amigdala stângă, care reglează emoțiile. Exact acele structuri care controlează ciclurile de somn și sunt implicate în oboseală sau tulburări de dispoziție.
Descoperirea confirmă ceea ce mulți medici și asistenți simt pe propria piele: programul nocturn prelungit atacă zonele cheie ale creierului.
Cât de gravă este de fapt pierderea?
Dar nu doar volumul contează. O analiză secundară a demonstrat o corelație negativă între pierderea de țesut și performanța cognitivă. Cu cât scăderea era mai mare, cu atât rezultatele la anumite teste erau mai slabe. Totuși, nu există motiv de panică.
Echipa condusă de Thomas Welton atrage atenția că amploarea efectului este foarte mică și trebuie interpretată cu prudență.
Cum se reface creierul după turele de noapte
Și mai important: creierul știe să se repare. Dacă munca de noapte încetează, volumele pierdute se refac, în medie, în decurs de doi ani și jumătate.
„Aparenta reversibilitate a acestor efecte structurale evidențiază o potențială fereastră terapeutică pentru prevenție și recuperare”, scriu cercetătorii. Practic, există o fereastră de timp în care organismul poate fi ajutat să își revină.
Studiul a inclus doar adulți mai în vârstă, așa că rămâne de văzut cum rezistă creierele tinerilor la același tip de stres. Într-o eră a longevității, în care tot mai mulți oameni ajung să muncească noaptea, înțelegerea perturbării ritmului circadian devine o chestiune de sănătate mintală colectivă.
