O colonie de albine pare un sistem perfect adaptat pentru a face față amenințărilor exterioare. În stup, lucrătoarele acționează ca un scut viu, filtrând otrava din hrană înainte ca aceasta să ajungă la regină. Dar ce se întâmplă atunci când acest scut cedează?

Un studiu recent dezvăluie un mecanism de apărare neașteptat al matcii: pentru a nu muri, aceasta își otrăvește propriile ouă. Cercetătorii de la Universitatea din California, Davis, au descoperit că, atunci când este expusă îndelung la pesticide, regina nu mai poate conta doar pe lucrătoare.

Concentrațiile toxice care pătrund în organismul ei depășesc puterea de filtrare a coloniei. În acest moment, ea activează un proces numit „descărcare maternă” – un fel de sacrificiu chimic prin care elimină substanțele nocive din corp depunându-le direct în ouă.

Aceasta este prima demonstrație a unui asemenea comportament la albinele melifere, publicată în revista Current Biology. „Regina scapă de toxine prin ouă.

Nimeni nu documentase asta până acum”, spune Sascha Nicklisch, coordonatorul studiului, adăugând că fenomenul poate trece neobservat mult timp, dar efectele sale sunt devastatoare pe termen lung.

Otrava radioactivă dezvăluie mecanismul

Experimentele au fost realizate pe mici colonii artificiale, fiecare formată dintr-o regină și 60 de lucrătoare. Cercetătorii le-au hrănit cu polen și apă contaminate cu paration-metil, un pesticid marcat radioactiv, pentru a-i urmări traseul.

În prima zi, albinele lucrătoare au reușit să elimine 95% din otravă, depozitând-o în faguri. După zece zile însă, eficiența lor a scăzut la 86%. Scutul a început să aibă fisuri. Atunci, toxina a pătruns în corpul reginei.

Cu ajutorul unei tehnologii avansate numite BioAMS, dezvoltată de Laboratorul Național Lawrence Livermore, oamenii de știință au putut detecta cantități infime de substanță – niveluri similare cu cele întâlnite în natură, subliniind că nu este vorba de otrăvuri letale, ci de expuneri cronice.

Cum amenință otrava viitorul coloniei?

Fiecare regină poate depune între 1.500 și 2.000 de ouă pe zi. În mod normal, acest ritm susține întreaga colonie și, prin polenizare, o treime din culturile agricole globale. Dar acum, fiecare ou devine un depozit de pesticide.

Angela Encerrado-Manriquez, autoarea principală a studiului, avertizează: albinele lucrătoare nu au fost concepute să facă față unui flux continuu de contaminanți. Când bariera lor este depășită, regina recurge la acest mecanism de urgență. Consecințele sunt dure.

Ouăle pot acumula atât de multă otravă încât dezvoltarea lor să fie compromisă. „Ar putea exista un prag critic”, spune Nicklisch.

Dincolo de el, acumularea lentă de chimicale ar putea duce la prăbușirea întârziată a coloniei – un fenomen greu de prevenit, dar care amenință direct apicultura și securitatea alimentară.

Cercetătorii intenționează să afle acum cât timp poate continua regina acest transfer toxic, ce efecte are asupra urmașelor și dacă tipul de pesticid modifică mecanismul.

O întrebare care, pentru agricultori și apicultori, devine tot mai urgentă: cum poate fi oprită această otravă care călătorește tăcut, din pământ în polen, din flori în stup, și din regină direct în viitorul coloniei?