O cătușă de fier, cu diametrul de doar 6 centimetri, a fost printre cele mai tulburătoare obiecte scoase la lumină de arheologii francezi. E suficient de mică pentru a fi fost purtată de o femeie sau poate chiar de un copil.

Descoperirea a avut loc într-o așezare celtică veche de 2.300 de ani, situată la Allonnes, în vestul Franței, aproape de Valea Loarei.

Locul era deja cunoscut pentru un sanctuar religios, dar săpăturile derulate timp de doi ani au dezvăluit cu totul altceva: o comunitate în care meșteșugarii metalelor lucrau alături de preoți, iar în umbră se desfășura poate un comerț negru.

Fierarii lucrau alături de cătușe

Pe lângă sute de monede antice și arme – săbii, vârfuri de suliță, piese de harnașament – cercetătorii au scos la iveală cinci dispozitive de fier concepute să încătușeze oameni.

Unul dintre ele, o cătușă dublă pentru încheieturi, avea dimensiuni care ar fi putut fixa mâinile unei minore sau ale unei adulte de statură mică. Cel destinat gleznei cântărea peste 1 kilogram – o greutate care vorbește de la sine despre chinul purtătorului.

Institutul Național Francez pentru Cercetări Arheologice Preventive (INRAP) a catalogat aceste obiecte drept „extrem de rare” pentru Epoca Târzie a Fierului, perioadă cuprinsă între anii 450 și 50 î.Hr. Situl, fondat în secolul al III-lea î.Hr., fusese proiectat ca un centru meșteșugăresc și religios.

Aici lucrau fierari, cupru-fierari, bronzari și tinichigii – o concentrație de specialiști care demonstrează că prelucrarea metalelor era ocupația de bază. Nimeni nu se aștepta însă să găsească dovezi ale sclaviei.

Thierry Lejars, specialist în metalurgie celtică din cadrul INRAP, a explicat că prezența cătușelor și a armelor trădează o societate puternic ierarhizată, cu grupuri dominante și subordonate.

În lumea galilor, spune el, prizonierii de război, condamnații și debitorii ajungeau sclavi – femei, bărbați și copii cărora li se luau toate drepturile și care puteau fi cumpărați, vânduți și puși la muncă pe câmpuri.

De ce erau monedele mutilate?

Descoperirile nu s-au oprit însă la obiectele de constrângere. În același sit, arheologii au identificat un sanctuar plin cu ofrande – haine, inele, amulete și alte bunuri personale.

Multe dintre ele fuseseră îndoite sau deteriorate intenționat înainte de a fi lăsate acolo, semn că oamenii transformau lucrurile obișnuite în daruri pentru zei.

Printre monedele recuperate, care acoperă o perioadă de peste cinci secole, aproximativ o treime prezentau urme de pilire, tăiere sau ciocan.

Isabelle Bollard-Raineau, specialistă în numismatică, a subliniat că aceste mutilări aveau un scop ritual: eliminau valoarea comercială a monedei pentru a o consacra sacrului, asigurându-i astfel veșnicia.

Cercetătorii de la INRAP sunt acum convinși că Allonnes nu era doar un atelier și un loc de cult.

Cătușele sugerează o realitate mai sumbră – posibilitatea ca așezarea să fi fost un nod într-o rețea de trafic cu ființe umane, în care prizonierii și datornicii erau reduși la tăcere și vânduți mai departe.

Fiecare nou artefact din pământul franțuzesc adâncește întrebarea: câte povești tăcute mai ascunde Epoca Fierului sub picioarele noastre?