Bondarii acumulează de până la șapte ori mai multe metale grele decât albinele melifere, chiar și atunci când se hrănesc din aceleași flori. Diferența nu e întâmplătoare și schimbă tot ce știam despre poluare și polenizatori.
Un studiu realizat de Universitatea Cambridge arată că, în aceleași câmpuri din Cambridgeshire, coloniile de bondari au strâns un polen mult mai contaminat decât cel al albinelor domestice. De două până la șapte ori mai bogat în arsen, cadmiu, crom, cobalt, plumb și staniu.
Și nu doar polenul: și în corpul insectelor s-au găsit concentrații de aproximativ trei ori mai mari de metale toxice. Totul într-o regiune considerată cu un nivel relativ redus de contaminare a solului.
Bondarii nu pot fugi de poluare
De ce bondarii sunt mai vulnerabili? Răspunsul ține atât de biologie, cât și de comportament. O colonie de albine melifere poate număra zeci de mii de indivizi și poate zbura până la 10 kilometri în căutarea hranei. Asta le permite să evite petele de contaminare.
Bondarii, în schimb, trăiesc în colonii mici, de câteva zeci sau sute de indivizi. Își fac cuibul în sol și se deplasează, de regulă, la cel mult 1,5 kilometri de acesta. Nu pot fugi de poluare. Mai mult, bondarii sunt mai păroși decât albinele melifere.
Praful și particulele fine din aer, încărcate cu metale grele, aderă mai ușor la blana lor. Apoi ajung în polenul pe care îl transportă spre cuib.
„Chiar și în zone considerate sigure, departe de centre industriale sau exploatămini, albinele pot acumula metale toxice”, spune Lynn Dicks, coordonatoarea studiului.
„În cazul bondarilor, coloniile au puțini lucrători, așa că pierderea chiar și a unui număr redus de indivizi poate afecta serios funcționarea întregii colonii. ”
Pierderea câtorva bondari destabilizează colonia
Până acum, albinele melifere erau considerate un indicator fidel al poluării. Însă acest studiu demonstrează că speciile diferite reacționează complet diferit la aceeași expunere.
„Majoritatea nivelurilor de metale identificate nu erau suficient de ridicate pentru a ucide albinele”, explică Sarah Scott, autoarea principală.
„Dar chiar și concentrațiile mici pot afecta sănătatea și succesul coloniilor în moduri subtile, dar importante, influențându-le capacitatea de a găsi hrană și de a se reproduce. ” Arsenul, cadmiul, plumbul – toate pot interfera cu memoria și capacitatea de învățare a insectelor.
O albină care nu-și mai amintește unde sunt florile bogate în nectar nu poate hrăni colonia. Un bondar care se dezorientează nu se mai întoarce acasă. Și, pe termen lung, metalele grele pot perturba dezvoltarea puietului și reduce succesul reproducerii.
Studiul publicat în revista Ecological Entomology nu transmite însă un mesaj de panică, ci unul de precauție. „Albinele au un rol esențial pentru biodiversitate și securitatea alimentară”, subliniază Sarah Scott.
„Chiar dacă plantele conțin urme de metale grele, este mai bine ca insectele să aibă acces la hrană decât să nu găsească deloc hrană. ” Oamenii sunt încurajați să continue să planteze flori pentru a sprijini populațiile de albine – chiar și în peisaje imperfect curate.
Pentru că, în ecuația fragilă a naturii, uneori mai bine puțină hrană contaminată decât foametea totală.
