Creierul uman este o anomalie a naturii: mare, costisitor energetic și, în raport cu corpul, disproporționat față de rudele sale primate. Cum a reușit evoluția să susțină un organ atât de „înfometat”?

Un nou studiu de la Northwestern University propune un răspuns surprinzător, dar tot mai solid argumentat de date: sprijinul ar fi venit, în parte, din interiorul intestinelor noastre. Cercetătorii au urmărit direct cum microbii intestinali pot modela dezvoltarea și funcția creierului.

Nu doar digestia pare influențată, ci și setările intime ale activității neuronale.

Pentru a izola efectul, echipa a conceput un experiment strict controlat: șoareci crescuți fără niciun microb intestinal au fost colonizați cu bacterii provenite de la trei specii de primate — oameni și maimuțe veveriță (ambele cu creiere relativ mari) și macaci (cu creiere relativ mai mici).

Șoarecii au trăit timp de opt săptămâni cu aceste comunități microbiene, fără alte schimbări de mediu. Apoi, cercetătorii au analizat creierul.

Diferențele au apărut clar: animalele care primiseră microbi de la primate cu creiere mari prezentau tipare distincte de activitate cerebrală față de șoarecii colonizați cu microbi de la macaci.

În țesutul cerebral al șoarecilor „cu microbi de creier mare”, expresia genelor implicate în producția de energie și în capacitatea creierului de a se adapta și a învăța era crescută. În schimb, la cei colonizați cu microbi de la primate cu creiere mai mici, aceste procese erau vizibil atenuate.

Potrivit lui Katie Amato, profesor asociat de antropologie biologică și autoarea principală a studiului publicat la 6 ianuarie 2026 în Proceedings of the National Academy of Sciences, rezultatul merge chiar mai departe: datele din creierul șoarecilor au oglindit tiparele observate în creierele primatelor donatoare.

„Am reușit să facem creierele șoarecilor să arate ca acelea ale primatelor reale de la care proveneau microbii”, explică ea. Legătura cu tulburările neurodezvoltării apare ca un fir secundar, dar important.

La șoarecii colonizați cu microbi de la primate cu creiere mai mici, echipa a identificat un model de expresie genică asociat, în literatura de specialitate, cu ADHD, schizofrenie, tulburare bipolară și autism.

Corelații între compoziția microbiotei și astfel de afecțiuni au mai fost raportate, însă dovezile pentru o contribuție cauzală sunt rare.

„Acest studiu oferă mai multe dovezi că microbii pot avea un rol cauzal”, spune Amato, subliniind că microbiota intestinală poate influența direct funcția cerebrală în timpul dezvoltării.

Mesajul, așadar, este atent formulat: într-un model controlat la șoareci, expunerea timpurie la comunități microbiene diferite a modificat traseele de dezvoltare ale creierului.

Dacă „bagajul” microbian de început de viață nu este cel potrivit, creierul ajunge să funcționeze altfel — o schimbare care, în anumite condiții, poate favoriza apariția simptomelor acestor tulburări. Concluziile se leagă natural de o ipoteză mai amplă despre evoluție.

Selecția naturală nu ar fi modelat doar creierul primatelor, ci și comunitățile microbiene care îl susțin. Un creier mare cere multă energie; microbii ajută nu doar la furnizarea acestei energii, ci și la reglarea genelor ce permit adaptarea și învățarea.

Rezultatele actuale extind cercetări anterioare ale echipei lui Amato, care arătaseră că microbiota provenită de la primate cu creiere mai mari crește producția de energie metabolică la șoarecii gazdă.

De data aceasta, privirea a fost întoarsă direct către creier, pentru a vedea dacă diferențele de microbiotă pot schimba efectiv funcționarea sistemului nervos.

O întrebare deschisă ține de timp: dacă microbii influențează creierul, există probabil ferestre critice la începutul vieții când semnalele microbiene cântăresc mai mult decât oricând.

Ideea centrală care rezultă din experiment este simplă și provocatoare pentru domeniu: schimbă microbiota și poți modifica setările biologice ale creierului. În laborator, la șoareci, acest lucru deschide cercetătorilor o nouă cale de a investiga atât evoluția, cât și dezvoltarea cerebrală.