Creierul uman ascunde secrete pe care doar o nouă privire comparativă le poate dezvălui. O echipă internațională de cercetători tocmai a găsit dovezi că autismul, considerat până acum un spectru greu de delimitat, se poate împărți în două entități biologice distincte.
Nu e vorba de simptome sau comportamente, ci de modul în care neuronii comunică între ei.
Dihotomia conectivității neuronale și mecanismele genetice subiacente
Analizând peste 1.900 de scanări cerebrale – 940 de la copii și tineri cu autism, alături de 1.036 de persoane neurotipice – oamenii de știință au observat un tipar care s-a repetat și la șoareci modificați genetic. Într-un grup, circuitele nervoase erau mai slab conectate decât în mod obișnuit.
În celălalt, dimpotrivă, conectivitatea se dovedea anormal de intensă. Aceeași dihotomie a fost găsită la ambele specii, ceea ce oferă un indiciu puternic că nu e vorba de o simplă întâmplare statistică.
Grupul cu hipoconectivitate – o rețea cerebrală mai puțin densă – era legat de gene care controlează sinapsele, spațiile microscopice dintre neuroni unde au loc schimburile de semnale.
Celălalt grup, hiperconectat, prezenta o activitate crescută asociată cu gene implicate în răspunsul imunitar și, adesea, cu forme mai severe de autism. Așadar, mecanismele biologice par fundamental diferite.
Terapii personalizate dincolo de eticheta unică a spectrului
Descoperirea are o implicație uriașă: dacă există subtipuri cu cauze separate, atunci tratamentele nu mai pot fi aplicate universal. Autorii studiului publicat în Nature Neuroscience visează la terapii personalizate, ghidate de profilul exact al fiecărui pacient.
În locul unei rețete unice, viitorul ar putea aduce intervenții specifice, care să vizeze fie dezechilibrul sinaptic, fie inflamația neuronală. Realitatea, însă, este mai nuanțată. Doar aproximativ un sfert dintre participanții cu autism s-au încadrat clar într-unul dintre cele două tipare.
Restul nu au putut fi clasificați cu aceeași certitudine, ceea ce sugerează că în spatele etichetei „spectru” s-ar putea ascunde încă alte categorii, poate chiar mai multe, care așteaptă să fie descoperite. Diversitatea biologică a autismului este, se pare, mai bogată decât ne imaginam.
